A devenit o tradiţie ca în fiecare decembrie spaţiul public din România să fie invadat de personaje mai mult sau mai puţin impicate în revoluţia din ‘89. Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu, Petre Roman şi alţi lideri ai FSN-ului de acum două zeci şi şase de ani vorbesc despre entuziasmul de atunci al oamenilor, dar uită să amintească și de numărul de morți, de condițiile încă suspecte în care au murit, despre cum s-a preluat noua putere și, mai ales, cum s-au ridicat marile averi .
Unul dintre cei care cunosc poate cel mai bine adevărul despre revoluţia din 1989 este generalul Dan Voinea. În decembrie 1989, când avea gradul de maior la Direcţia Procuraturii Militare, a fost desemnat procuror în procesul Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, el întocmind rechizitoriul pe baza căruia cei doi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pe 25 decembrie 1989. Dar generalul Voinea este și magistratul care a instrumentat două dintre cele mai importante dosare post-decembriste, cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi cel al Revoluţiei din decembrie 1989.
Dan Voinea deţine, şi le spune public oricui vrea să asculte, foarte multe dintre dedesupturile evenimentelor de acum 26 de ani. Nu toate au fost luate în seamă de autorităţi. A început dosarele revoluţiei chiar din 22 decembrie 1989, când a început anchetarea lui Tudor Postelnicu, pe atunci ministru de Interne şi membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. A continuat cu rechizitoriul familiei Ceauşescu şi cu alte 37 de dosare. O parte au ajuns în instanţă şi conducători ai revoltei, care se prezentau ca eroi, au fost condamnaţi şi dovediţi ca fiind de fapt criminali.
Nenumărate piedici i-au fost puse generalului în timp ce lucra la aceste dosare, dar a reuşit să treacă peste unele obstacole şi oameni precum Stănculescu sau Chiţac au fost condamnaţi la închisoare. Într-o discuţie pe care am avut-o cu magistratul zilele trecute, mi-a spus că de fapt diversiunea teroriştilor, preluată de Ion Iliescu de la Ceauşescu, nu a făcut decât să aducă securiştii din spate la putere. În administraţie, economie, agricultură chiar şi cultură oameni din vechiul sistem au preluat pârghiile şi şi-au însuşit averi colosale . Aceste persoane nu au dorit de fapt o schimbare reală în România, ci accesul la putere şi resurse.
Din păcate, o parte din anchetele şi dezvăluirile procurorului Dan Voinea şi ale altor martori riscă să rămână, o dată cu trecerea anilor, doar poveşti istorice, iar personaje controversate precum Ion Iliescu să ne predea în continuare lecţii de moralitate.
Asta și pentru că ”Dosarul Revoluției”, instrumentat de procurorii militari din Parchetul Instanței Supreme, în care au fost făcute cercetări privind 709 morţi, 2.198 de răniţi, dintre care 1.855 împuşcaţi, şi 924 de reţinuţi a mai fost încă o dată clasat în 2015 de procurori numiţi şi propuşi de urmaşii lui Iliescu la conducerea PSD, descendentul direct al FSN.
Există încă părinţi care nu ştiu cum au murit copiii lor în 1989. Fostul procuror Voinea mi-a explicat că acum avem voie să vorbim, adică să spunem poveşti. Dar, deși poveştile sunt foarte bune pentru generaţia care nu ştie cum a fost în comunism şi ce sacrificii s-au făcut pentru a câştiga libertatea, nu îi pot pedepsi decât moral pe cei vinovați.
Un rol important pentru a afla adevărul complet şi incotestabil ar trebui să îl aibă de acum încolo justiţia,singura care poate să redeschidă dosarul Revoluţiei și să afle adevărul. Adevăr pe care Ion Iliescu l-a batjocorit în faţa procuroilor, căci ori de câte ori a fost chemat să dea o declaraţie, a dat magistraţilor câte o carte scrisă de el ca să lămurească lucrurile.
