Premierul tinde să fie de acord cu ideea unui ajutor financiar acordat câtorva dintre televiziunile autohtone care îndeplinesc anumite condiții, pe care ar urma să le stabilească Guvernul.
Victor Ponta crede că unele posturi TV pot fi sprijinite „prin scutiri și deduceri de taxe și impozite“. Această deschidere a prim-ministrului către problemele patronilor de televiziune ridică cel puțin câteva probleme: condițiile care vor fi impuse de Guvern pentru aplicarea acestor facilități ar putea include pe listă posturi prietene cu Guvernul și exclude din start acele televiziuni care se situează în opoziție; intruziunea statului în această branșă care este oricum superpolitizată va dezechilibra și mai mult lucrurile; facilitățile acordate ar putea fi urmate de noi reguli de cenzură impuse de patroni pentru a nu pierde cadoul guvernamental.
Întrebarea principală este: de ce ar avea nevoie de ajutor televiziunile private din România? În special primele 10, care sunt retransmise gratuit prin cablu. Unul dintre membrii Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), Valentin Jucan, care a și venit cu ideea, crede că aceste televiziuni ar trebui sprijinite financiar pentru ca ele să poată „reveni la normalitate, decență, respect pentru public“. Astfel, „un fond audiovizual“ cu bani proveniți din „colectarea anuală a unei contribuții de 5% din veniturile realizate de companiile de cablu, precum și din taxele percepute de CNA pentru eliberarea licențelor audiovizuale și prelungirea acestora“ ar asigura o plasă de salvare pentru câteva dintre posturile autohtone. Jucan vine din zona PDL și crede că în acest fel vor dispărea emisiunile grobiene și vor apărea brusc programe culturale în fața cărora românii se vor îngrămădi privindu-le cu gura căscată.
Nu e clar dacă la mijloc este vorba despre inocență sau despre o pasă de la dreapta la stânga, spre Victor Ponta, care de-abia așteaptă să-i răsplătească pe cei care îl susțin seară de seară în vitrinele TV.
Premierul ar fi mult mai inspirat dacă, în loc să se aplece spre o idee atât de originală, s-ar uita puțin spre modelul european al încurajării cărților și presei de calitate prin reducerea taxelor și impozitelor.
E adevărat, însă, că propaganda are nevoie de televiziuni, nu de cărți, iar un politician crescut în PSD învață de tânăr cât de importante sunt trusturile de presă care pot lupta pe frontul electoral cu toate munițiile la vedere împotriva adversarilor politici ai partidului. Câte șanse ar avea PSD la alegerile din 2016 dacă, de pildă, Antena 3 s-ar hotărî să-i facă opoziție?
În schimb, dacă premierul ar spune că nu e de acord cu introducerea timbrului promovat de senatorul Varujan Vosganian, prin care cărțile ar putea deveni și mai scumpe, Victor Ponta n-ar câștiga pe plan politic mare lucru. Purtătoarea de cuvânt a PSD, Gabriela Firea, propusese acum doi ani reducerea TVA de la 9 la 5 la sută pentru cărțile tipărite, dar partidul nu a susținut-o, iar ea a abandonat propunerea, fiindcă nu făcea parte dintre cele care aduc votanți.
Victor Ponta se pregătește de alegerile parlamentare, se zbate să scadă Taxa pe Valoarea Adăugată, chiar dacă cei de la FMI și de la Comisia Europeană îi atrag atenția că e o decizie riscantă, care poate dezechilibra fragila economie românească, se căznește să-și refacă profilul de lider serios și este ajutat de foștii adversari să găsească soluții pentru a-și sofistica propaganda.
