La 25 de ani de la Revoluţie, românii ies în stradă pentru a-şi cere dreptul la vot. În 2014, România se află deja în UE şi într-un parteneriat strategic cu Statele Unite, iar partidul aflat la putere se aliază cu o formaţiune extremistă pentru a pune mâna pe preşedinţia ţării. Oare ce părere au partenerii occidentali ai României despre această întoarcere în timp, în bezna anilor 90?
După primul tur al alegerilor prezidenţiale, a devenit evident că democraţia din România mai atârnă doar de un fir de aţă. Propaganda PSD înceacă să ne demonstreze că principala problemă a acestor alegeri este refuzul lui Klaus Iohannis de a se întâlni faţă în faţă cu Victor Ponta, în dezbateri publice, fapt care, în mod evident, nu este adevărat. În timp ce oamenii lui Ponta vorbesc despre „laşitatea” lui Iohannis, PSD arată că se teme, mai mult ca niciodată, de votul românilor.
Pe zi ce trece, devine tot mai clar că împiedicarea românilor din diaspora să voteze nu a fost un accident al zilei de 2 noiembrie, ci o acţiune premeditată a Guvernului care ştie că, orice ar face, în străinătate va pierde alegerile. Centrul de Investigaţii Media arată, spre exemplu, că nu Biroul Electoral Central (BEC) a fost cel care a cerut ca declaraţiile pe propria răspundere să fie completate în interiorul secţiilor de votare din străinătate, fapt ce a îngreunat extrem procesul de votare, ci Ministerul Afacerilor Externe care emis o circulară în acest sens pentru misiunile diplomatice din străinătate.
După ce zile întregi, propaganda pesedistă a aruncat vina pe BEC pentru ce faptul că există puţine secţii de votare în străinătate, această instituţie a reacţionat vineri şi a explicat că, potrivit legii, tot MAE este cel care stabileşte numărul de secţii din votare de afară. Precizarea BEC ar trebui să vină ca un duş rece peste ministrul Titus Corlăţean cel care ne explica zilele trecute că nu prea are multe instrumente la dispoziţie pentru a rezolva problema votului din diaspora. Pentru turul al doilea mai există şi posibilitatea emiterii unei ordonanţe de urgenţă prin care să se prelungească programul secţiilor de votare. Nici această variantă nu a fost luată în calcul până acum.
Protestele care au izbucnit sâmbătă în marile oraşe, împotriva restrângerii dreptului la vot al diasporei, arată că România nu şi-a rezolvat încă problemele de bază ale democraţiei. Cine ar fi crezut că, în 2014, vom mai auzi pe străzile Capitalei strigându-se „Vreau să pot să merg la vot”, „Libertatea de a vota, nu ne-o va lua nimenea”?
Şi dacă tot vorbim despre democraţie, nu putem să nu semnalăm readucerea în prim-plan a lui Corneliu Vadim Tudor, trimis de electorat, în 2012, la periferia politicii româneşti. Alianţa formată acum între PRM şi coaliţia de la putere, în scopul câştigării alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta, arată un PSD dispus oricând să pună mâna pe arma extremismului pentru a-şi atinge scopurile. Candidatul PSD nu vede astfel nici o problemă dacă iese preşedinte cu voturile a 350.000 de adepţi ai unui partid extremist, în timp ce românii aflaţi în străinătate nici măcar nu pot să-şi exprime voinţa.
Ceea se ce întâmplă acum în România nu poate scăpa neobservat în Occident. Nu pot să cred că manevrele antidemocratice ale lui Victor Ponta, din ultima săptămână, nu au stârnit atenţia Comisiei Europene şi Statelor Unite, partenerul strategic al României. PSD s-a întors în timp şi sapă din nou la temelia statului de drept, iar asta este deja o problemă regională. Nu cred că, având în vedere exemplele proaste din jurul nostru, mai poate fi tolerată o ţară în care dreptul la vot este restricţionat, iar partidele extremiste asigură victoria în alegeri a unui candidat la prezidenţiale. Cred că PSD şi Victor Ponta au deja o problemă majoră în Occident, iar dacă vor câştiga alegerile din 16 noiembrie problema lor va fi şi a noastră.
