Cel mai bun moment pentru organizarea referendumului pentru modificarea Constituţiei este primul tur al alegerilor prezidenţiale, a declarat premierul la capătul unei săptămâni ỉn care s-a discutat mai mult despre concediile demnitarilor, iar demnitarii ỉnşişi, cei din arcul guvernamental, au discutat mai mult despre aşa-zisa incompetenţă a Consiliului Fiscal, vinovat de a le fi plasat bomba sub rectificarea bugetară.
Anunţul făcut de Victor Ponta (care va fi oficializat, cel mai probabil, ỉn această formă şi asumat ca atare de USL la finele lunii) este deopotrivă o veste bună şi una proastă.
Bună, pentru că democraţia din România a mai câştigat nişte timp, proiectul de Constituţie lansat de comisia lui Crin Antonescu fiind cel puţin toxic.
Proastă, ỉntrucât avem dovada irefutabilă că şi viitoarea Constituţie va fi o monedă de schimb ỉn reglările de conturi dintre politicienii de la Bucureşti, actuala putere fiind interesată nu să treacă prin referendum şi Parlament o Lege fundamentală semnificativ mai bună decât cea ỉn vigoare, ci, pe de o parte, să confecţioneze o Constituţie pe gustul grupurilor de interese, iar pe de alta să ỉşi maximizeze şansele ỉn eterna bătălie “Jos Băsescu!”.
In plus, domnul Ponta recunoaşte că se teme de faptul că pragul de 50% plus unu necesar validării nu va fi atins toamna aceasta, fapt pentru care preferă să aştepte până va intra ỉn vigoare pragul de 30%.
Zeflemitor cum ỉl ştim, tânărul premier ne mai şi linişteşte, spunând că astfel vom avea la dispoziţie timp suficient pentru dezbaterile pe fond care pe dumnealui ỉl plictisesc.
Dar, oricâtă linişte pare că ỉşi asigură USL pentru moment şi oricât de mulţumiţi sunt de ei ỉnşişi strategii din spatele lui Victor Ponta şi Crin Antonescu, mutarea referendumului pentru Constituţie ỉn acelaşi orizont temporal cu intrarea ỉn vigoare a pragului de prezenţă la vot de 30% ridică o mare ỉntrebare: unde sunt, domnilor, legitimitatea şi izvorul de ỉncredere pe care le tot clamaţi, din moment ce vă temeţi că românii vor dezerta ỉn masă şi nu veţi strânge cei 50% plus unu necesari ỉn prezent pentru validarea unui referendum pe o temă precum modificarea Constituţiei?
Asta, ỉn condiţiile ỉn care aţi câştigat alegerile cu aproape 60% şi dominaţi Parlamentul cu aproape 70%!
Apoi, aţi iniţiat revizuirea Legii fundamentale spunând că este prioritatea priorităţilor şi că, de la ỉnălţimea rezultatului din 9 decembrie, doriţi să ỉi cadorisiţi pe români cu ceva ce merită, săracii, cu adevărat: o Constituţie modernă care să-i protejeze de abuzuri.
Păi, dacă ar fi chiar aşa, oare nu ar trebui, de fapt, urgentat demersul? De ce, dacă e totul aşa de roz, v-aţi teme că oamenii vor sta acasă, ỉn loc să vină la vot pentru a-şi lua cadoul?
Parcă propaganda inoculase ideea că oamenii nu mai ies nici la grătar de nerăbdare să vadă odată promisiunile şi principiile promovate de USL transformate ỉn Noua Constituţie a României!
In final, o observaţie: amânarea referendumului pentru a profita nu doar de pragul facil de 30%, ci şi pentru a-l căţăra pe creasta valului creat de alegerile prezidenţiale aduce ỉn discuţie un nou, să-i zicem, PLAGIAT.
E vorba de copirea la indigo a metodei Băsescu, prin care preşedintele a obţinut, ỉn 2009, validarea la urne a proiectului său privind reducerea numărului de parlamentari la 300 şi trecerea la Parlament unicameral.
Dacă păstrăm vii ỉn minte argumentele USL de la acea dată, repetate obsesiv ỉn anii ce au urmat, ar apărea o mare ỉntrebare: de ce să ţinem cont de rezultatul unui referendum pentru Constituţie desfăşurat odată cu alegerile prezidenţiale?
Doar parlamentarii USL nu au ţinut cont de cel organizat de Traian Băsescu, motivul invocat oficial fiind acela că şeful statului a iniţiat o acţiune pur populistă şi a păcălit electoratul pentru a-şi atinge scopul meschin.
Victor Ponta ỉnsuşi s-a numărat printre vehemenţii de ocazie, smulgându-şi părul din cap a disperare atunci când Băsescu rânjea de satisfacţie.
Recent, Ponta a recunoscut că aşa a fost, anume că, la vremea respectivă, metoda lui Băsescu l-a deranjat profund.
Doar că, susţine domnul premier acum, are şi domnia sa dreptul la asta, căci scopul ar fi nobil: punerea lui Băsescu la colţ.
Pentru edificare, reiau aici un citat din ştirea Mediafax din 1 iulie, când Victor Ponta sugera soluţia de care acum este sigur că ar fi cea optimă: “La remarca moderatorului că, la momentul la care preşedintele Traian Băsescu a organizat un referendum simultan cu primul tur al alegerilor prezidenţiale, a criticat acest lucru, Ponta a răspuns: Da, dar uite că acum poate va critica preşedintele ce a făcut el ỉnsuşi atunci”.
Şeful statului va fi cu siguranţă capabil să contracareze mutarea lui Ponta&Co. printr-o nouă manevră de tipul celei cu demisia ỉn cinci minute.
Deci nu pentru Traian Băsescu ỉmi fac griji, mai ales că pare a fi ỉntr-o tot mai mare formă şi mai ales pentru că a intrat deje ỉn campanile.
Imi fac ỉnsă griji pentru Victor Ponta, pentru că ţine morţiş să semene cu Băsescu, când eu, şi mai ales electoratul său, credeam că vrea să ia distanţă de el.
Şi ỉmi mai fac griji pentru incompetenţa premierului, ỉntrucât chiar şi atunci când ỉl copiază pe preşedinte ỉi trage la indigo greşelile (cum spuneam şi la ỉnceput, referendumul din 2009, deşi validat, nu a fost pus ỉn operă, deci rămâne un eşec al lui Traian Băsescu).
In fine, ỉmi mai fac griji pentru simplul fapt că premierul Ponta vrea din nou să copieze.
Omul nu s-a astâmpărat după primul plagiat şi uită că bătrânii fără măcar patru clase tot repetă din vechime că ulciorul nu merge de multe ori la apă.
