Elena Băsescu are toate şansele să mai prindă un mandat de europarlamentar, de data aceasta pe listele partidului care susţine că este cel mai curat şi mai reformator din România. Ar fi acesta un avantaj pentru Mişcarea Populară? Sau o piatră de moară?
„Este cel mai activ europarlamentar, cu o prestaţie şi o activitate foarte bună în Republica Moldova, a avut o serie de luări de poziţii extrem de mediatizate, bine cotate, bine evaluate. Este un europarlamentar care ar merita să-şi continue mandatul la Bruxelles.“
Când am citit zilele trecute această declaraţie a Elenei Udrea, am fost de-a dreptul surprins. Iniţial, am crezut că, în urma unor strategii politice inteligente, liderul de facto al Partidului Mişcarea Populară îi face complimente Monicăi Macovei, a cărei activitate în Parlamentul European este de notorietate, chiar şi în ceea ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. Surpriza mi-a fost risipită în câteva secunde când am văzut că, de fapt, fostul ministru din Guvernul Boc se referea la fiica cea mică a preşedintelui, pe care o invită, cu această ocazie, să candideze pe listele PMP. Deşi mişcarea politică era previzibilă – în contextul în care PMP este partidul de suflet al preşedintelui –, nu poţi să nu remarci modul oarecum sfidător în care este îmbrăcată această decizie, ce ţine de banalul nepotism dâmboviţean, într-o strategie de promovare a meritocraţiei.
„Cel mai activ europarlamentar“ român este, după toate criteriile de bun-simţ, Monica Macovei, aşa cum o spune, de altfel, şi măsurătoarea făcută de site-ul votewatch.eu, în funcţie de numărul rapoartelor întocmite în Parlamentul European. La acest capitol, următorul român clasat este Adriana Ţicău, de la PSD, iar Elena Băsescu figurează cu nici un raport întocmit (situaţie valabilă în luna februarie).
E drept că un alt site ce se ocupă cu monitorizarea activităţii europarlamentarilor, mepranking.eu, arată că Elena Băsescu ar fi cel mai bine clasat reprezentant al României într-un alt top al activităţii membrilor Parlamentului European. Acest lucru nu poate fi însă convingător, în condiţiile în care nu avem date concrete şi despre relevanţa acţiunilor trecute în dreptul fiicei preşedintelui.
În ceea ce priveşte „activitatea foarte bună în Republica Moldova“, datele oficiale ale Parlamentului European o pun din nou în încurcătură pe Elena Băsescu. Putem vedea, de pildă, că preşedinta Delegaţiei pentru cooperarea dintre UE şi Republica Moldova este Monica Macovei, în timp ce fiica preşedintelui este doar membru supleant. Numele Elenei Băsescu apare pe câteva documente care au legătură cu situaţia vecinilor de peste Prut (alături însă de multe alte nume de europarlamentari), unul dintre acestea fiind o rezoluţie care condamnă încălcarea drepturilor omului în Transnistria. Cam puţin totuşi pentru a putea fi de acord cu Elena Udrea când vorbeşte despre „activitatea foarte bună“ a Elenei Băsescu.
Dintr-un anumit punct de vedere, activitatea de europarlamentar a fiicei preşedintelui a făcut într-adevăr ceva vâlvă în România. Din păcate pentru ea, motivele au fost gafele produse în Parlamentul European, şi nu rezultatele.
În 2009, potrivit unei anchete realizate de HotNews, PDL a ales să-şi sacrifice, pe ascuns, câte zece voturi de la fiecare secţie de votare pentru a o face europarlamentar pe „independenta“ Elena Băsescu, fapt care a costat partidul, condus atunci de Boc, locul 1 în alegeri.
Acum, lucrurile sunt făcute mult mai la vedere. Aflam că, „deşi nu s-a hotărât încă“, fiica preşedintelui ar putea ocupa un loc eligibil pe listele Partidului Mişcarea Populară, unde ar fi mai mult decât binevenită, după cum spun liderii acestuia. Mai mult chiar, „un sondaj intern“ (lăsat să se scurgă în presă) ar demonstra că Elena Băsescu se bucură de o încredere de 38% în rândul votanţilor acestui partid, spre deosebire de fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, spre exemplu, care ar avea o cotă de doar 10%.
Pentru un partid cu atât de multe nume onorabile în frunte, împachetarea Elenei Băsescu şilivrarea ei electoratului drept candidatul ideal pentru europarlamentare pot părea cel puţin deplasate. Atunci când spui că vrei să faci „altfel de politică“, dar te comporţi identic cu dinozaurii pe care-i critici, rişti să nu mai fii credibil. Iar pentru un electorat suficient de deştept, cum este cel al PMP, poate fi chiar o decizie care să mai taie elanul de a merge la vot. Mişcarea Populară nu se află în situaţia PDL din 2009, fiind cotată cu 8-9 procente în intenţiile de vot. În aceste condiţii, ne putem întreba: este pregătit PMP să plătească electoral preţul Elenei Băsescu?
