Protestele de stradă vor despărţi grâul de neghină. Deosebirea între adevăraţii oameni politici şi păpuşarii versaţi în exploatarea nenorocirii altora este că primii au milă şi soluţii, iar ceilalţi sunt căpoşi şi cinici.
Guvernul Boc este incompetent. El nu poate aplica nici măsurile de austeritate ale lui Traian Băsescu, nici măsuri logice şi eficiente. Guvernul Boc nu a făcut nimic, economic vorbind, de la începutul anului încoace, cu atât mai puţin va face ceva, orice, până la sfârşitul lunii iunie. Lumea a ajuns la capătul răbdării, iar prăbuşirea calităţii vieţii va deveni abruptă. Ce e de făcut?
Manifestarea nemulţumirii este unul dintre cele mai sfinte drepturi într-o societate democratică şi pluralistă. Ţine de libertatea cuvântului şi de libertatea de asociere, ţine de răspunderea guvernanţilor faţă de guvernaţi. Orice cetăţean al României are dreptul de a veni în faţa Preşedinţiei şi a Guvernului să le azvârle în faţă lui Traian Băsescu şi Emil Boc orice blestem. Traian Băsescu şi Emil Boc nu au dreptul să răspundă cu aceeaşi monedă: alegătorul nemulţumit i-a adus pe Traian Băsescu şi Emil Boc acolo unde sunt, adică la Palatele Cotroceni şi Victoria; nu Traian Băsescu şi Emil Boc l-au făcut cetăţean al României pe alegătorul acum nemulţumit. Statul este pentru om, nu omul pentru stat.
Dar dacă este ca protestele să aibă vreo noimă, dacă este să avem vreodată un stat eficient, care să nu ne înghită de vii, cu copii şi părinţi cu tot, dacă este să nu o luăm de la capăt la anul, împotriva unui alt guvern, de orice culoare ar fi el, atunci protestele nu trebuie să fie asociate cu nici unul dintre politicienii care au avut o contribuţie toxică la actuala situaţie a României. Mult prea avuţii lideri ai PDL, donându-şi salariile de oficiali de rang înalt şi lacrimile de crocodil ale mult prea îmbogăţiţilor lideri ai PSD, sunt gesturi echivalente. Variantele de secol XXI ale FSN nu au ce să caute în strigătul de revoltă al naţiunii. Orice lider sau membru de sindicat responsabil o să respingă categoric orice amestec politic în manifestaţiile şi grevele care urmează. Argumentele nu ţin numai de morală, ci şi de calcul rece.
PDL se întreabă ce şanse mai are să mai intre vreodată în Parlament şi cu această frică în vene vrea să-şi minimalizeze costurile politice. Ţara cere demisii, dar partidul nu e obişnuit să gândească drept şi în văzul lumii. „Trebuie găsite soluţii şi înţelegere, pentru că nu este uşor de gestionat această perioadă şi este nevoie de solidaritate cu membrii Executivului”, a declarat ieri Gheorghe Flutur după şedinţa în care s-au hotărât amânarea alegerilor interne din PDL până la începutul anului viitor şi eventual asumarea răspunderii Guvernului asupra măsurilor de austeritate. Dar indiferent dacă Guvernul Boc va cădea sau nu în Parlament, tot PDL va rămâne la guvernare, confruntat cu aceleaşi probleme monumentale. Prin urmare, e nevoie de altă soluţie pentru a salva partidul şi deci accesul la funcţii şi la contracte cu statul. Iar soluţia există deja. E veche, a mai fost folosită, e rudimentară, dar succesul ei face ravagii. Se cheamă: DĂM VINA PE ALŢII.
Singura dificultate a acestei soluţii este că reuşita ei depinde de contribuţia de neînlocuit a acelor „alţii”, de greşelile şi calculele eronate ale celor pe care vrei să dai vina. Dar cel puţin în privinţa PSD, PDL poate fi liniştit. Victor Ponta i-a făcut ieri lui Traian Băsescu un serviciu de care numai Mircea Geoană, renumit pentru gafele sale, părea capabil. Liderul PSD, Victor Ponta, a anunţat ieri că partidul său îi va ajuta cu transportul pe toţi cei care doresc să participe la protestele de la Bucureşti de miercuri. Se pare că nimeni din PSD n-a auzit ce a spus Traian Băsescu joia trecută: „Esenţial ar fi ca cei care au chemat deja liderii sindicali pentru indicaţii (deci PSD – n.r.), cei care deja au introdus într-un grup de pensionari un grup predispus la violenţă să renunţe la acest joc, pentru că este un joc periculos. Şi le transmit şi un avertisment public: să nu încerce să creeze acte de violenţă, spaime pentru oameni. Există politicieni care cred că a stimula violenţa este soluţia şi vreau să ştie că nu este în regulă”. Deci a cui va fi vina practic şi/sau simbolic dacă vor avea loc violenţe? A cui e vina dacă, pe fondul protestelor de stradă, Guvernul va renunţa la măsurile de austeritate/„reforma statului”? Nu-i aşa că a altora?
Prin urmare, dacă liderii sindicali şi manifestanţii oneşti vor să nu fie prinşi în jocul acestor papagali incompetenţi şi interesaţi, nu trebuie să accepte sub nici un motiv „sprijinul” lor. Ajutorul autentic ţine de soluţii economice, nu de autobuzele otrăvite ale umilinţei oamenilor în faţa statului intrat în zodia smintelii.
