În timp ce zeci de mii de români se mobilizau pentru proteste, revoltați de asaltul pe care infractorul Liviu Dragnea îl dă asupra Justiției, familia Aurei Ion comemora trei ani de la accidentul din Apuseni.
Trei ani de suferințe oribile amplificate de faptul că acestor oameni li se refuză dreptatea pentru pierderea suferită.
Trei ani în care statul român nu a reușit să tragă la răspundere, prin Justiție, pe cei responsabili de moartea Aurei Ion. Trei ani în care familia Aurei Ion vede cum sunt protejate personaje importante din instituțiile care sunt vinovate pentru că tânăra studentă a murit cu zile, înghețată, în Apuseni.
Studenta Aura Ion a murit la numai 24 de ani, de hipotermie, la 1.600 de metri, acolo unde pilotul Adrian Iovan a reușit să aterizeze forțat avionul cu care transporta o echipă medicală de transplant. Anchetele ulterioare sugerează că accidentul s-a produs pentru că Iovan a evaluat greșit condițiile de zbor.
Este și acesta un aspect nelămurit clar în Justiție pentru că magistrații nu s-au pronunțat definitiv și irevocabil în cei trei ani scurși de la evenimentul nefast.
Însă e cert că, după ce avionul a ajuns la sol, au scăpat cu viață medicii Valentin Calu, Cătălin Pivniceru și Sorin Ianceu, care au avut fracturi multiple. Medicul Radu Zamfir, accidentat mai ușor, a încercat să acorde îngrijiri colegilor lui răniți mai grav. Studenta Aura Ion a scăpat și ea de momentul impactului violent, dar ce s-a întâmplat apoi este deopotrivă revoltător și rușinos pentru România, ca țară.
O rușine națională amplificată apoi de o bătaie de joc inacceptabilă la adresa familiei, venită din partea celor care trebuiau să ancheteze situația și să trimită în fața unui complet de judecată pe cei responsabili pentru moartea tinerei studente.
Știm cu certitudine, din anchetele care au avut loc ulterior, că statul român, prin responabilii ISU Raed Arafat și generalul de brigadă Ioan Baș, șeful ISU Crișana, au aflat de la ora 16.04 că avioul se prăbușise și că sunt supraviețuitori.
De aici povestea se complică și refuzul autorităților de a o limpezi este revoltător. Este inadmisibil ca instituții întregi să blocheze bunul mers al anchetei penale care trebuia să ofere societății și familiei îndurerate răspunsuri pentru moartea cumplită a Aurei Ion.
Tânăra studentă a supraviețuit impactului prăbușirii aeronavei și a murit cu zile înghețată de frig.
Timp de cinci ore viața s-a scurs încet din ea.
Statul român, cu toate instituțiile cărora le plătim bugete de zeci de milioane de euro pentru ”situații de urgență” nu a fost capabil să găsească locul în care Adrian Iovan a aterizat forțat. Cinci ore de bâjbăieli, incompetență și neglijență pentru care nimeni nu este tras la răspundere.
Ore de coșmar în care Aura Ion a fost ucisă de un stat incapabil să afle unde sunt supraviețuitorii accidentului aviatic. Trei săteni din comuna Horea au ajuns la ei, la ora 21.13. Argentin Todea, Gheorghe Giurgiu și Gheorghe Trif au fost mai ”eficienți” decât toate instituțiile statului cărora le plătim zeci și zeci de milioane de euro, bugete anuale.
După momentul în care sătenii din comuna Horea au ajuns la locul accidentului, au mai trecut 50 de minute chinuitoare până la ora 22.05.
Abia la ora 22.05, după șase ore de coșmar echipajele Inspectoratului pentru Sitiuații de Urgență au ajuns la supreviețuitori și au început operațiunile de salvare și transport a acestora către spitale. Pentru Aura Ion a fost prea târziu. Temperatura corpului ei, înregistrată de paramedicii SMURD, a fost de 18,6 grade Celsius. Era prea târziu.
Aurelia Ion, „fată model, dedicată meseriei sale, copil excepțional, cu visuri mărețe”, despre care coordonatorul de transplant Victor Zota spunea că a fost „dedicată meseriei cum rar găsești”, a murit de frig în Munții Apuseni.
Sublocotenentul Aura Ion a murit la datorie, ucisă de persoane incompetente care conduc instituții ineficiente.
Pe valul uriaș de emoție publică provocat de drama aceasta au fost promise răspunsuri și măsuri care să evite în viitor repetarea unei asemenea tragedii revoltătoare. Aura Ion a fost avansată la grad de locotenent, post-mortem. A fost ultimul gest de respect al statului român pentru viața curmată prematur și pentru suferința familiei Aurei Ion.
Au urmat trei ani de zile de bătaie de joc și sfidare din partea instituțiilor care ar fi trebuit să ofere Justiției toate informațiile necesare unei sentințe corecte și lucide. Aceleași persoane importante și cu poziții cheie în instituțiile care au lăsat-o pe Aura Ion să înghețe în Apuseni au tergiversat, blocat și manipulat anchetele astfel încât Justiția să nu poată să-și spună cuvântul.
După trei ani, în Munții Apuseni, lacrimi de durere și disperare înghețau pe chipurile rudelor și apropiaților Aurei Ion care s-au dus pe un ger cumplit la locul accidentului. Trei ani de chin înfiorător în căutarea adevărului și a răspunsurilor care le sunt refuzate pentru simplul motiv că vinovații sunt persoane importante în statul român.
Între timp însă s-au mai pierdut trei vieți pe Lacul Siutghiol, ucise de același lanț de incompetențe. Apoi a venit tragedia de la Colectiv în care zeci de tineri au murit pentru că același lanț de incompetențe i-a trimis în spitale pline cu bacterii.
Duminică, 22 ianuarie 2017, zeci de mii de români au protestat în stradă cu gândul la #Colectiv și la penalii care vor să încalece Justiția. Puțini dintre ei și-au mai adus aminte de studenta Aura Ion care a murit în Munții Apuseni. Puțini știu cum luptă familia Aurei Ion pentru dreptatea pe care statul român trebuia să o caute imediat și cu toată forța lui.
