Intimidarea procurorilor anticorupţie şi îngrădirea activităţii DNA este parte a proiectului USL de preluare a „întregii Puteri”, aşa cum recomanda Voiculescu, şi de diluare a domniei legii până la irelevanţă. Dacă descentralizarea se va realiza în modul în care a fost gândită de cuplul Dragnea-Iohannis, atunci baronii au nevoie ca de aer de scoaterea colţilor DNA pentru că altfel nu vor putea fura. După DNA, va urma Agenţia Naţională de Integritate, care, fie prin amnistia propusă de Antonescu şi îmbrăţişată de Dragnea, fie prin modificarea legii de funcţionare, va fi redusă la irelevanţă. Atacul USL asupra Justiţiei, cea de treia Putere în stat, va trebui să deschidă calea transformării politicienilor în seniori şi a cetăţenilor în supuşi. Guvernare la mişto.
Circulă pe Facebook comentarii răutăcioase la adresa producţiei intelectuale publicate într-un ziar cu profil economic de o domnişoară, Ioana Petrescu, consilier al prim ministrului Victor Ponta pe probleme de fiscalitate şi combatere a evaziunii fiscale. Domnişoara este, potrivit propriului CV, lector la Universitatea Maryland şi are un doctorat la Harvard în Economie iar din articolele domniei sale, scrise la persoana I, înţelegem că, după 14 ani de absenţă din România şi-a luat un an sabatic pentru a-şi pune considerabila experienţă în serviciul guvernului condus de domnul Ponta. Că un om care are un doctorat la Harvard acceptă să lucreze pentru un plagiator dovedit este o chestiune de moralitate şi de etică academică din care domnişoara se pare că posedă foarte puţină, dar că Ponta însuşi – fost procuror specializat în combaterea infracţiunilor economice şi financiare – îşi ia consilier pentru combaterea evaziunii fiscale în România o persoană care nu ştie nimic despre evaziunea fiscală din România este că dovadă că domnul Ponta ne ia la mişto pe toţi după ce ne promisese că era Blejnar a trecut şi că va fi vai şi-amar de cei care nu-şi plătesc impozitele. Deocamdată, e vai şi amar de televiziunile care îi fac concurenţă amicului Ghiţă, deşi ne vine greu să credem că am ajuns să luăm apărarea Realităţii TV.
Domişoara consilier cu evaziunea ne-a determinat să remarcăm cazul unui alt consilier al prim ministrului, şi acesta lector universitar la ASE, Cristian Socol, care a publicat recent un articol în care susţinea, cu date preluate dintr-un raport al Băncii Mondiale, că nu a existat nicio prăbuşire dramatică a statului de drept în România din vara lui 2012 până astăzi şi conchidea în mod profund lipsit de onestitate intelectuală – adică la mişto – că toată povestea cu atacurile USL la adresa statului de drept nu e decât o isterie a mass-media antiguvernamentale. Domnul Socol îşi ilustra teza cu un grafic, care, în opinia sa de consilier al lui Ponta, demonstra ceea ce era de demonstrat. Graficul respectiv arăta că de la sfârşitul perioadei Năstase nu s-au înregistrat decât progrese minore în materie de stat de drept şi că declinul din ultimul an este nesemnificativ. Această concluzie vine în contradicţie cu tot ceea ce ştim în materie de reformă a Justiţiei în ultimii opt ani, de la înfiinţarea DNA şi ANI, până la reformarea CSM şi trans formările prin care a trecut Înalta Curte. Dacă ne luăm după Socol, toate aceste bătălii date în ultimii ani pentru independenţa Justiţiei ar fi fost, în termeni obiectivi, apă de ploaie, nesemnificative în într-o perspectivă largă. Dacă însă examinăm mai atent ceea ce amintitul consilier ne oferă drept dovadă, vedem că anomalii similare apar şi în evaluările privind Ungaria, unde BM nu a văzut nimic dramatic, deşi Viktor Orban a dus o virulentă campanie de anihilare a statului de drept, sancţionată ca atare de instituţiile europene, nici în Bulgaria, ţară care se confruntă cu restauraţia rapidă a unui sistem oligarhic mafiot sub guvernarea socialistă. În schimb, raportul BM notează progrese în cazul Ucrainei, ţară care, sub Viktor Ianukovici a devenit o oligarhie în toată puterea cuvântului, controlată de un clan în fruntea căruia se află celebrul Rinat Ahmetov. Dacă Banca Mondială a ajuns la asemenea rezultate distorsionate în toate cazurile analizate, înseamnă că instrumentele pe care le-a folosit pentru a măsura calitatea statului de drept au fost nepotrivite, iar rezultatele sunt, ca atare, irelevante. Dar nu asta este impresia pe care doreşte să o lase Socol şi prim-ministrul pe care îl consiliază. Deşi ştiu că aprecierea citată nu are nicio valoare şi, prin urmare, nu ar fi bunăoară luată în considerare de Comisia Europeană la redactarea raportului MCV (Comisia utilizând instrumente mult mai precise şi mai semnificative), Ponta şi oamenii lui aruncă pe piaţă asemenea fumigene „la mişto” pentru a da o spoială de obiectivitate ideii centrale că de la Năstase încoace nu s-a schimbat mare lucru aşa că ce mare scofală dacă revenim la practicile de atunci. Este o justificare „la mişto” care jigneşte bunul simţ şi inteligenţa românilor.
Situaţiile de mai sus ilustrează două constante ale acestei guvernări: Obsesia restauraţiei, adică refacerea regimului oligarhic, care are nevoie de controlul asupra Justiţiei şi salvarea aparenţelor prin transmiterea unor mesaje mincinoase, fals asiguratoare, menite să liniştească publicul şi partenerii străini. Cu cât abuzul este mai mare cu atât minciuna este mai mare. Ponta şi braţul său înarmat Tiberiu Niţu au încercat să susţină că nu a fost vorba de nici un ordin şi de nicio imixtiune în activitatea DNA, atunci când ultimul i-a demis pe procurii Papici şi Alexandru de la conducerea Direcţiei I. Aceasta este o minciună. A fost o lovitură de stat dată DNA prin care procurorului-şef Laura Kovesi i s-au tăiat instrumentele de acţiune eficientă. Fără a avea o echipă proprie, adică fără oameni de încredere la conducerea secţiilor, Kovesi e legată de mâini. Şeful secţiei I nu coordonează numai dosarele de mare corupţie ci şi dosarele şefilor DNA din ţară şi dacă şeful secţiei I nu aprobă dosarele împotriva baronilor, procurorul şef nu are ce face. În acest moment, DNA este prizoniera triumviratului Ponta-Niţu-Dragnea, pentru că deşi CSM poate da aviz negativ propunerilor lui Cazanciuc iar preşedintele poate refuza să îi numească, Niţu le poate prelungi la nesfârşit mandatele. Aceasta a fost cel mai mare cadou făcut baronilor PSD şi PNL. Al doilea va veni sub forma anihilării ANI. Poate nu chiar prin amnistia propusă de Crin Antonescu, care echivalează cu legalizarea ilegalităţii şi ar bate la ochii sensibili ai Europei drept o golănie care aruncă noroi în obrazul statului de drept, ci prin modificarea legii de funcţionare a ANI în vederea reducerii atribuţiilor acesteia sau chiar, aşa cum au propus uni,i prin dezincriminarea conflictului de interese.
Al treilea cadou oferit baronilor este descentralizarea propusă de Dragnea şi negociată cu Iohannis şi care presupune, în esenţă, transfer masiv de autoritate către consiliile judeţene şi locale şi dispersarea responsabilităţii până la anihilare şi transfer de resurse. Niciuna din aceste măsuri nu are drept obiectiv înbunătăţirea guvernării locale şi interesul cetăţeanului. Dacă ar fi avut, ar fi luat de exemplu, în considerare propunerile formulate de Expert Forum şi rezumate de Sorin Ioniţă: „(1) reducerea numărului de comune, deoarece două treimi nu-şi pot acoperi din venituri proprii salariile, deci sunt proiectate din start pentru a fi captive politic (2) clarificarea regimului zonelor metropolitane în jurul marilor municipii, prin lege care să forţeze cooperarea în proiecte şi coordonarea dezvoltării; (3) legat de precedenta, crearea zonei metropolitane Bucureşti şi întărirea primăriei generale în raport cu sectoarele, al căror rol trebuie regândit; (4) promovarea cooperării inter-primării în general, pentru reducerea costurilor prin furnizarea în comun de servicii”. Dar nu bunăstarea comunităţii este scopul „decentralizării” marca USL, ci transferul puterii şi resurselor în condiţiile imunităţii faţă de legea penală.
Unii, precum Antonescu nu se mulţumesc cu atât şi ar vrea să treacă în mod explicit Justiţia sub controlul politicului şi merită să citiţi discuţiile din Biroul Permanent al Senatului când toţi s-au comportat ca nişte infractori care salivau la ideea de a-i supune o dată pentru totdeauna pe procurori dar, pe de altă parte, se temeau de consecinţele catastrofale pe care le-ar avea o asemenea asumare făţişă a sentimentelor lor reale şi care s-ar manifesta sub forma închiderii robinetului cu bani europeni. E metafora perfectă a guvernării la mişto pe care o practică această alianţă nocivă.
