Nici nu mai contează în acest moment ce procente au obţinut în turul întâi principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale, atâta vreme cât autorităţile nu s-au îngrijit ca toţi românii să-şi poată exercita dreptul la vot. Ce s-a întâmplat duminică la secţiile de votare din străinătate reprezintă o lecţie din care trebuie să învăţăm ceva fundamental.
În timp ce câteva milioane de români din ţară "s-au p…t pe el de vot", ca să cităm din ideologii şi adepţii stângii bezmetice de la noi, mii de conaţionali din străinătate şi-au dorit cu ardoare să-şi exercite acest drept, aşteptând la cozi ore întregi, în ziua lor liberă, dar nu au fost lăsaţi de autorităţile din România. La Paris, Londra, Munchen, Stuttgart şi în multe alte oraşe europene, unde muncesc şi trăiesc români, procesul electoral a fost grav viciat din cauza faptului că Ministerul de Externe nu a asigurat suficiente secţii de votare, personal calificat şi formularele necesare. Explicaţia oficială a MAE, potrivit căreia la organizarea acestor alegeri prezidenţiale s-a ţinut seama de numărul alegătorilor din străinătate din 2009, pur şi simplu nu poate fi luată în seamă. În ultimii cinci ani, în mod evident, s-a schimbat numărul românilor stabiliţi în multe oraşe din Europa. Iată un exemplu: potrivit unei românce din Stuttgart, intrată în direct la B1 TV, în 2009, în acest oraş erau 50 de români, iar acum sunt câteva mii. Nu cumva această schimbare a situaţiei ar fi trebuit să atragă atenţia personalului diplomatic din Germania, iar acesta să transmită mai departe, la Bucureşti, un semnal de alarmă, înainte de data de 2 noiembrie?
Ministerul Afacerilor Externe a organizat sub orice critică alegerile din străinătate, iar acest lucru nu poate scăpa neobservat de ţările occidentale. Înţeleg că la Paris a fost chemată poliţia franceză pentru a calma spiritele românilor furioşi că nu au mai putut vota, deoarece le-a fost închisă uşa în nas. Ne-am mai făcut o dată de ruşine în Franţa, numai că de data asta românii de la Paris şi-au cerşit dreptul la vot de la guvernul ţării lor.
Mi-e greu să cred că Titus Corlăţean a subestimat intenţionat numărul votanţilor din străinătate, tocmai pentru că acei oameni nu fac parte, de regulă, din electoratul PSD, pe principiul „cu cât votează mai puţini, cu atât mai bine”. Nu aş vrea să mă gândesc la faptul că am putea avea de-a face cu altceva decât cu o neglijenţă, greu de explicat, dar totuşi o neglijenţă. Pentru că dacă ar fi altfel, atunci ar fi o crimă, iar cineva ar trebui să plătească penal pentru că a împiedicat votul a mii de oameni (este infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare). În străinătate, trăiesc în acest moment peste 3,5 milioane de români şi gândiţi-vă ce ar însemna dacă măcar 20% dintre ei şi-ar putea exercita drepturile electorale. Pentru asta ar trebui însă ceva mai mult decât organizarea unor secţii de votare în capitalele europene. Poate ar fi momentul să ne gândim serios la votul prin corespondenţă şi la cel electronic, dar asta e deja altă discuţie.
Mizeria care a avut loc duminică nu trebuie însă să rămână nesancţionată. Dacă ministrul Corlăţean nu-şi dă demisia pentru proasta organizare a alegerilor din 2 noiembrie -şi, mai mult ca sigur, nu o face- trebuie să avem noi grijă ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. Peste două săptămâni vom avea din nou alegeri şi nu se poate ca oamenii din străinătate, aceia care vor mai îndrăzni să vină la vot, după ce au pătimit duminică, să treacă prin aceleaşi umilinţe. Trebuie să cerem explicit Guvernului să-i lase pe toţi să voteze. Inclusiv să ieşim în stradă, pentru acest lucru, dacă este nevoie. Altfel, nu vom şti niciodată, cu adevărat, pe cine vor românii să aibă preşedinte.
