Premierul Victor Ponta a avut 32 de apariţii la emisiuni de tip talk-show la televiziunile centrale, în prima jumătate a acestui an. Grija pentru propria imagine este atât de mare încât premierul s-a înconjurat de trei structuri media: un birou de presă (care triază solicitările), birou al purtătorului de cuvânt (condus de Andrei Zaharescu şi care răspunde la chestiuni punctuale) şi un Departament de comunicare al guvernului (condus de Anca Alexandrescu, ce funcţionează mai degrabă la secret şi care răspunde la o parte din solicitările presei).
Pe data de 5 septembrie am trimis un email pe adresa oficială a biroului de presă al guvernului presa@gov.ro Era vorba de trei întrebări banale despre un organism format din reprezentanţi ai societăţii civile cu rol consultativ în actul guvernamental. Am cerut un răspuns în 48 de ore. Am revenit periodic cu întrebări legate de solicitarea mea, dar rezultatul a fost invariabil – „Cererea dumneavoastră este în lucru”.
După fix trei săptămâni, atunci când am sunat din nou la biroul de presă, am primit un răspuns stupefiant: “Eu nu sunt în măsură să vă spun când e gata lucrul la solicitare, sunaţi la biroul domnului Andrei Zaharescu (purtător de cuvânt – n.red) sau la echipa de comunicare a Ancăi Alexandrescu (care oficial este consilier de stat în cadrul Biroului de lucru al premierului – n.red)”.
Aşa am aflat că trei structuri diferite – un birou de presă, un birou al purtătorului de cuvânt şi un departament de comunicare – se ocupă de comunicare şi relaţia cu presa.
Am sunat la numărul care mi s-a indicat că ar răspunde “echipa doamnei Alexandrescu”. Acolo, cineva care nu s-a recomandat mi-a cerut, inocent, să mai trimit o dată întrebările, pentru că ei nu ştiu despre ce e vorba. Apoi, uimitor, mi-a dictat aceeaşi adresă pe care o mai folosisem deja cu trei săptămâni înainte – presa@gov.ro
M-am conformat şi, după o oră, am revenit cu un telefon pentru confirmarea de primire. Din nou surpriză: o altă voce de femeie ne-a spus că nu am ajuns unde trebuie. I-am replicat că am vorbit cu o colegă a sa, acum o oră, care mi-a cerut să îi trimit încă o dată cele trei întrebări. Domnişoara, care părea mult mai sigură pe ea şi mai în cunoştiinţă de cauză decât colega ei, a insistat că, de fapt, trebuie să trimitem cererea la biroul de presă: “Acolo se triază solictările venite de la mass-media pe adresa guvernului”.
I-am replicat că am trimis cererea biroului de presă al guvernului acum 3 săptămâni şi că azi, reprezentanţii biroului de presă s-au îndurat să ne precizeze că trebuie să mă adresez Departamentului de comunicare al Ancăi Alexandrescu. I-am cerut să îmi spună dacă am ajuns unde trebuie şi, iniţial, aceasta mi-a răspuns cu “nu are importanţă”, “nu contează cine sunt”. Abia după zece minute de conversaţie, a recunoscut că stau de vorbă cu un consilier al Departamentului de comunicare al Ancăi Alexandrescu.
Mai prietenoasă, interlocutoarea mea a spus să nu fiu supărat, dar există posibilitatea ca sesizarea mea să se fi pierdut pe drumul dintre biroul de presă şi departamentul lor sau, dacă solicitarea era de resortul altui departament, între biroul de presă şi respctivul departament. “Poate ei au trimis cerea dumneavoastră către noi. dar s-a rătăcit pe drum. S-a mai întâmplat”, “Dar când voi primi răspuns la solicitare?”, “Nu ştiu, îl veţi primi”, “Va trebui să mai aştept alte 30 de zile ,cât e termenul maxim pentru un răspuns oficial, sau veţi contabiliza şi cele 21 de zile din momentul în care am trimis adresa pe adresa guvernului”, “Nu veţi aştepta atât. Trebuie să văd cererea”.
Aşteptarea continuă şi la această oră.
