De mai bine de două săptămâni, Radu Mazăre ne spune poveşti trase de păr, iar noi stăm şi-l ascultăm fermecaţi, în loc să-l întrebăm verde-n faţă (la modul figurat, desigur): „Auzi, tu ai fumat ceva?”.
Anunţul lui Mazăre că unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, egipteanul Samih Sawiris, vrea să-i pună la dispoziţie o bună parte din avere (iniţial a spus că ar fi vorba despre o treime, ulterior şi-a mai nuanţat declaraţia), pe care să o împartă săracilor din Constanţa, a fost supermediatizată. Prin intermediul televiziunilor, al site-urilor de ştiri sau al ziarelor, o ţară întreagă a aflat şi s-a minunat de cât de deştept şi cinstit este edilul de la malul mării care a reuşit să-şi convingă „prietenul” bogat să-şi cheltuiască milioanele de euro pentru copiii necăjiţi din Constanţa. Deşi anunţul lui Mazăre avea multe elemente de basm, nimeni – nici măcar adversarii săi politici – nu a simţit nevoia să ceară câteva lămuriri de bun-simţ.
După ce România liberă a stat de vorbă cu reprezentantul lui Sawiris, lucrurile au început să arate mult diferit faţă de cum le-a prezentat primarul Constanţei. Astfel, am aflat că nu este vorba decât despre o donaţie de 300.000 de euro, din banii unei fundaţii – patronată într-adevăr de familia Sawiris -, iar miliardarul egiptean spune că obişnuieşte să facă astfel de acte caritabile în oraşele în care compania sa, un important dezvoltator imobiliar, are investiţii importante. Evident că şi aici pot fi ridicate mai multe semne de întrebare, spre exemplu despre cât de legal poate fi un transfer bancar făcut în contul unei persoane fizice, fiica unei funcţionare din Primăria Constanţei, de către o companie care derulează afaceri în acest oraş, sau cum poate fi controlată destinaţia banilor astfel încât aceştia să fie folosiţi exclusiv în scopul declarat. Există instituţii ale statului care ar trebui să ştie deja răspunsurile la aceste întrebări, numai că, după cum au constatat jurnaliştii RL, nimeni nu s-a gândit până acum să verifice aceste lucruri.
Dincolo de acest episod, nu poţi trece cu vederea felul în care primarul Radu Mazăre s-a reinventat în ultimii patru-cinci ani. Din scandaloasele afaceri de zeci de milioane de euro cu drepturi litigioase cumpărate de la foştii proprietari şi schimburi de terenuri, anchetele penale ale DNA sau acuzaţiile ANI nu au mai rămas decât relatările din arhivele electronice ale ziarelor naţionale. Primarul Constanţei este prezentat acum ca un politician cu soluţii care defilează la braţ cu liderii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, este una dintre vocile antiputere solicitate frecvent de televiziunile de ştiri şi a ajuns să fie apreciat pentru apariţiile sale nonconformiste în cluburi sau la prezentările de modă.
Ce au de-a face însă toate aceste „merite” cu activitatea obişnuită a unui primar?
În mod evident, nimic. Indicatorii economici arată că pe străzile Constanţei nu curg râuri de lapte şi miere, cum s-ar putea înţelege din dezinvoltura şi siguranţa de sine afişate de primul gospodar al oraşului. Salariul mediu net este sub media naţională, în scădere în termeni reali faţă de anii trecuţi, la fel şi numărul de turişti – mai mic decât în 2010 (potrivit datelor furnizate chiar de Direcţia de Statistică din Constanţa).
Deşi nu are, practic, cu ce se lăuda în calitatea sa de primar al unuia dintre cele mai importante oraşe ale ţării, Radu Mazăre continuă să fie una dintre marile vedete ale politicii româneşti. Iar cauza principală este lipsa unei reacţii puternice a mass-media, a politicienilor sau chiar a instituţiilor statului faţă de comportamentul aberant al acestuia. Această complicitate naţională faţă de un politician care în alte ţări ar fi fost de mult marginalizat îl propulsează pe Mazăre cel puţin către o victorie sigură pentru un nou mandat de primar. Să nu uităm că în 2008 „prietenul” miliardarului Sawiris a câştigat alegerile cu aproape 70% din voturi. Are toate condiţiile să repete şi în 2012 această performanţă.
