De ce nu este în regulă ca societatea civilă, electoratul, în fine, clasa politică să nu reușească nicicum blocarea drumului spre putere a unui uzurpator? Ei bine, pentru că situația la care se poate ajunge este cea a României de azi – o țară în care uzurpatorul a început să modeleze după chipul și asemănarea sa un sistem vital, precum cel al educației naționale. Iar pomana făcută de uzurpator e irezistibilă: cu cât studiezi mai puțin, cu atât îți cresc șansele de reușită!
Când a fost dezvăluit plagiatul lui Victor Ponta, împricinatul, proaspăt prim-ministru, a acționat în singurul mod în care un vinovat lipsit de scrupule s-ar fi putut debarasa de piatra de moară care-i lăsa vânătăi pe gât: a desființat instituții, s-a folosit de instituții, a relativizat proceduri, a înlocuit oameni incomozi din funcții de decizie.
Pe termen scurt, i-a fost de-ajuns.
Cum, însă, ambițiile politice ale lui Victor Ponta nu au de-a face cu imediatul, ci cu o perspectivă mult mai largă de timp, premierului i-a devenit cât se poate de clar că, dacă nu va modifica din temelii sistemul, acesta din urmă va aduna la un moment dat suficienți anticorpi încât să-l poată evacua.
Prin urmare, a ales mineritul la temelii.
Rodul spaimelor sale, al frustrărilor, ambiției, tarelor de caracter, dispețului pentru regulile democratice și, probabil, al vocilor lingușitoare ce răzbăteau dinspre sfătuitorii apropiați a căpătat vara asta forma și fondul unei modificări legislative de amploare a Legii Educației.
Cum altfel, decât prin ordonanță de urgență?
Cum altfel, decât fără dezbatere publică?
Asta, deși era vorba de un act normativ în care Executivul modifica nu mai puțin de 97 de prevederi.
Cui i s-a părut că așa ceva ține de normalitate într-un stat membru UE, să-i lase un mesaj lui Ponta pe Facebook, cine știe, poate că în prag de campanie electorală va găsi Guvernul o cale „legală” să-i dea medalie și rentă viageră! Din punctul de vedere al lui Ponta, cu cât or fi mai mulți asemenea cetățeni, cu atât mai bine, că bani întotdeauna se găsesc pentru oameni de asemenea ispravă!
De ce este esențial să ne amintim azi de acel moment, consumat acum doar trei luni?
Pentru că acolo, în mutilarea Legii Educației cu bisturiul nesterilizat numit OUG 49/2014, își are rădăcinile transformarea absolvenților de liceu fără bacalaureat în studenți, idee devenită literă de lege odată cu publicarea în Monitorul Oficial a normelor metodologice, în data de 8 septembrie.
Să nu uităm și că atunci, la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” și Federația Sinficatelor Libere din Învățământ, prin vocile politrucilor care le conduc, au fost primele asemenea entități care au lăudat Guvernul pentru seriozitatea cu care îndeamnă generații de elevi și de studenți să-și ridice burta de pe carte și să se așeze pe ea cu fundul. Să nu uităm nici că Avocatul Poporului a rămas fără reacție, falitul Victor Ciorbea neîndrăznind să atace demersul guvernamental la Curtea Constituțională.
Dacă și până la publicarea normelor metodologice porii imposturii în învățământul superior erau deja deschiși (dovadă însuși plagiatul lui Victor Ponta), începând cu 8 septembrie aceștia au fost pur și simplu lărgiți cu forcepsul.
Guvernul Ponta și prietenii săi cei mai buni, sindicaliștii-șefi din Educație, atașați de PSD ca puricii de blana câinelui (dorm mult, mai pișcă uneori, dar patrupedul e înțelegător, îi linge) susțin, bineînțeles, că măsura vine în sprijinul liceenilor și al universităților, are un profund aer european și un efect benefic în plan social, direcționând spre un nivel superior al școlii spirite slabe care, altfel, ar da în delicvență, șomaj și cine mai știe ce.
Totuși, până și un discurs cu un asemenea grad de romanțare se găsește în imposibilitatea de a răspunde la următoarea întrebare: De ce, dacă totul ar fi atât de roz, universitățile de tradiție au reacționat atât de rapid și de dur, anunțând că nu vor înființa asemenea incubatoare de non-performanță și sugerând că Palatul Victoria nu face altceva decât să trivializeze și mai mult actul de educație la nivel universitar?
Cum se face că Universitatea București, Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca, sau Universitatea Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, și chiar o instituție privată, precum Universitatea Româno-Americană, resping în termeni atât de categorici măsura?
Cum se face că experți în educație cu autoritate au identificat deja neclarități și erori și cum se face că asociații reprezentative ale studenților se arată deja îngrijorate de efectele deciziei?
Cum se face că atâția oameni și atâtea instituții în măsură să se pronunțe asupra politicilor din Educație spun NU măsurii luate de Guvern?
Și da, domnilor, de când o armată de rectori, profesori universitari, conferențiari și reprezentanți ai studenților au un cuvânt care cântărește mai puțin decât cel pronunțat de Guvernul condus de un personaj incapabil să-și facă doctoratul fără să abuzeze de munca altora?
Ei bine, toate astea au un răspuns: de când soarta Educației românești stă în pixul unui plagiator.
Un plagiator care și-a dat seama că dacă va inversa polii lucrurile se vor rezolva.
Un plagiator care, pentru a nu mai fi stigmatizat, vrea probabil să umple învățământul superior cu plagiatori.
Sub ochii noștri, Victor Ponta confecționează o nouă normalitate.
Așa e, sacrifică în cunoștință de cauză generații și generații de tineri, dar el însuși va putea poza în sfârșit într-un doctor normal în Drept.
În paralel, ar mai putea câștiga niște voturi, iar afaceriștii din mediul universitar privat se vor umple de bani și, evident, îi vor fi un sprijin esențial pe viitor.
Până la urmă, asta-i tot ce contează, nu-i așa?
Iar pentru a fi sigur că reușitele-i de etapă nu se vor spulbera prea repede, ne cere și votul pentru alegerile din noiembrie.
