Aproape toate problemele localităților din România se vor rezolva, cel puțin la nivel declarativ, în această campanie electorală. Promisiunile candidaților oscilează între reabilitarea infrastructurii și îmbunătățirea protecției sociale, atingând, desigur, un subiect sensibil: crearea de locuri de muncă bine plătite. Nevoia de a acoperi nevoile de bază ale alegătorilor, așa cum le vedea Maslow, acum 60 de ani, este justificată și aduce voturi.
Din păcate, politicienii, în marea lor majoritate, uită un lucru: cultura. Unii omit acest subiect pentru că nu aduce – consideră ei – voturi, alții pentru că pur și simplu nu îl înțeleg.
Zilele trecute, în Constanța, poate singurul oraș din țară în care artiștii de la Operă au protestat, cântând „Corul sclavilor“ sub geamurile Consiliului Județean, care dictase „măcelărirea“ celebrului Teatru de Operă și Balet Oleg Danovski, a venit Matei Vișniec, unul dintre cei mai de succes scriitori și dramaturgi din lume. Le-a transmis politicienilor de ce este nevoie de cultură. Să nu uit: Constanța, un oraș care alocă pentru cultură fabuloasa sumă de 3 lei și 10 bani pe cap de locuitor, pe an.
„Literatura pentru mine este o manieră de a propune o călătorie acolo unde nicio altă disciplină nu te poate duce, și niciun alt instrument de foraj, și niciun alt mijloc de transport. Eu consider că prin literatură propun o călătorie departe în contradicțiile omului, în adâncurile sufletului său, acolo unde nu pot ajunge nici sociologia, nici psihologia, nici pedagogia, nici filosofia, nici psihanaliza, nici alte discipline sociale, nici istoria, pentru că nici nu ar exista literatură, artă, muzică, demers cultural dacă nu ar fi această nevoie a noastră, a oamenilor, de a ajunge cât mai departe în propriile noastre contradicții și în propriile noastre străfunduri, în labirintul nostru interior. Acolo nu se poate ajunge cu alt mijloc de transport decât cel numit marea literatură, marea poezie, cu ambiguitățile pe care le conțin aceste mari pagini, pentru că toate celelalte discipline se opresc la un anumit nivel. Doar cei care sunt credincioși într-un mod total, iluminați, mai ajung, poate, cred ei, departe, dar la îndemâna fiecăruia sunt, de fapt, literatura, cultura“, a explicat Matei Vișniec.
În opinia dramaturgului, statul ar trebui să-și dea seama că are o responsabilitate pentru a oferi gratuit sau prin facilități accesul la acest „mijloc de transport“ care ne duce spre cunoaștere. Cum? În mod normal, crede, statul ar trebui să ofere pluralism cultural, acces la cultură și să fie incitator la creativitate. O face, dar nu întotdeauna, ci când poate. „Oamenii politici nu sunt toți convinși că investiția în cultură este o investiție importantă. Reflexul omului politic în general este ca reflexul comerciantului: dacă investesc astăzi în cultură o mie de euro, peste două luni vreau să scot înapoi 1.500, să-mi aducă un profit imediat. Investiția în cultură însă este o investiție în timp, în creiere, în emoție, în structurarea conștiințelor. Niciodată nu ies înapoi 1.500 de euro dintr-o mie investiți în cultură. Ies copii frumoși, ies creiere structurate, ies oameni care nu mai stau ca imbecilii în fața ecranelor și care încep să-și vorbească mai des, iese un popor care are o conștiință. E prezentat cetățeanul și nu-l mai lăsăm să se transforme atât de repede în consumator. Iată ce aduce investiția în cultură. Sigur, oamenii politici îi avem așa cum îi creștem. Trebuie să le spunem din ce în ce mai des la ce folosește cultura, că tot sunteți în perioadă de alegeri“, a conchis Vișniec.
Am folosit citate lungi, pentru că dramaturgul a surprins în acestea esența importanței actului de cultură. Autorul român spune de fapt, în altă formă, ceea ce afirma, încă de acum 2.500 de ani, succint, filosoful pre-socratic Heraclit: „Cultura este un al doilea soare pentru cei culţi“.
Politicienii au nu numai rolul, ci și obligația – pentru viitorul acestei țări – să scoată cât mai mulți oameni din întuneric. Investiția în cultură (și în educație, aș adăuga) este cel mai facil mod.
