În acest moment, orice încercare de reconstrucţie a dreptei în România- în jurul PDL, al Mişcării Populare, Alianţei DA sau chiar al unei formaţiuni conduse de Monica Macovei- se va lovi de o imensă problemă: absenţa acelui lider puternic, dispus să construiască de la zero şi să aştepte răbdător momentul loviturii decisive împotriva uriaşului cu picioare de lut, USL. Singurul care îndeplineşte aceste condiţii este deocamdată ignorat.
O ştire apărută astăzi şi care ar trebui să-i dea frisoane lui Vasile Blaga spune că, în acest moment, cel mai bine cotat pedelist, potrivit unui sondaj intern, este… Emil Boc. Surprinzător, s-ar putea spune în condiţiile în care, de un an de zile, fostul premier a dispărut aproape complet de pe scena politică naţională. E drept, numele său mai este invocat din când în când de Victor Ponta, asociat însă de fiecare dată cu sintagma “cel mai incompetent guvern din istoria României”. În treacăt fie spus, după cum arată până acum mandatul lui Ponta, despre guvernare acestuia nu se va putea spune nimic peste câţiva ani pentru că pur şi simplu va trece neobservată. În timp ce Boc a îndrăznit să ia nişte măsuri- bune, proaste, “ticăloase”, cum vreţi să le spuneţi- Ponta nu pare dispus să-şi asume nici un risc. În cel mai bun caz, după patru ani cu acest guvern vom fi exact în acelaşi loc în care suntem acum. Poate, asistaţii social vor fi mai fericiţi cu cei zece lei pe lună primiţi în plus din partea guvernării USL. Reforme, creştere economică solidă, modernizare? Nu vă aşteptaţi la aşa ceva în acest mandat pentru că Ponta are planuri personale mari (pentru care are nevoie de voturi) şi nu vrea să le strice cu cine ştie ce măsuri mai puţin populare!
În ceea ce priveşte PDL, nu este întâmplătoare poziţionarea lui Emil Boc în faţa celorlalţi lideri ai partidului, cu o expunere mult mai mare la nivel naţional. Retras la Cluj, fostul premier se concentrează pe administraţia oraşului şi nu sunt puţini cei care afirmă că face acum o treabă mult mai bună decât în precedentul mandat de primar. Cu toate că a primit importante lovituri de imagine, inclusiv din partea propriului partid, analiştii clujeni susţin că Emil Boc ar câştiga acum un nou mandat la primărie cu un procent dublu faţă de cel obţinut la alegerile din 2012.
Întrebarea este însă dacă se mai poate totuşi reinventa Boc şi ca om politic naţional.
Dacă am fi sinceri, ar trebui să recunoaştem că, în acest moment, i-ar veni foarte greu fostului premier să şteargă imaginea de „slugă a lui Traian Băsescu”, care i-a fost atribuită de fosta opoziţie, de multe ori incorect, ca şi amintirea măsurilor dureroase pentru o bună parte a populaţiei luate de cei doi între 2008 şi 2012.
Emil Boc contabilizează însă câteva avantaje de partea sa: în primul rând, la 46 de ani, are timpul în faţă şi, după cum a dovedit-o de multe ori, mult mai multă răbdare pentru a construi în linişte un nou proiect decât oricare dintre ceilalţi lideri ai dreptei din România.
Un alt avantaj constă chiar în experienţa sa de premier într-o perioadă foarte grea pentru România. După ce ai stat în linia întâi, când toţi ai tăi nu mai ştiau pe unde să fugă de furia populară, se cheamă că ai pielea tăbăcită şi pentru viitoarele lupte politice corp la corp cu oamenii USL sau împotriva maşinăriei de propagandă a lui Ponta şi Antonescu.
Sunt mulţi oameni de dreapta în România care au înţeles că îi datorează multe lui Boc. Nu acelaşi lucru se poate spune, de exemplu, despre Vasile Blaga, care nu a lăsat nici o urmă prin guvernele prin care a trecut.
O revenire a dreptei în prim planul vieţii politice româneşti nu poate avea loc acum şi nici în viitorul apropiat. Cu un Victor Ponta prudent şi care beneficiază de serviciile unei maşinării de propagandă bine pusă la punct, vor trece câţiva ani până când populaţia va putea fi din nou trezită la realitate. Din acest motiv, dreapta are nevoie de un lider care să construiască încet şi cu răbdare. Orice altă variantă este sortită eşecului.
