Guvernul României trebuie să facă mai mult decât lobby pentru integrarea europeană a Moldovei. Din păcate, consumat de disputa cu preşedintele Traian Băsescu, domnul prim-ministru Victor Ponta pare incapabil să înţelegă mizele momentului şi să se ridice la înălţimea lui. Indiferenţa şi/sau incompetenţa precum şi provincialismul guvernului de la Bucureşti servesc cum nu se poate mai bine interesele Rusiei.
Moldova nu se poate apăra singură în faţa presiunilor ruseşti şi, fără o susţinere importantă din partea Uniunii Europene, dar, mai ales, din partea României, mai devreme sau mai târziu va ceda, indiferent dacă va parafa la Vilnius acordurile de asociere şi liber schimb cu UE.
Din păcate, Moldova nu poate urma sfatul adresat săptămâna trecută de fostul preşedinte polonez, Alexander Kwasniewski liderilor ucraineni, pe care i-a avertizat că „Polonia a învăţat pe pielea ei că numai dacă vei înfrunta Moscova poţi spera să câştigi respectul Moscovei”. Moldova nu poate înfrunta Moscova de una singură. Mai întâi, este o chestiune de anvergură. Kwasniewski a făcut afirmaţia de mai sus la un forum intitulat Yalta European Strategy, o reuniune anuală dedicată integrării europene a Ucrainei, înfiinţată şi finanţată integral de oligarhul ucraineano-israelian Viktor Pinchuk, un personaj mai mult decât controversat care a acumulat o avere colosală în calitate de ginere al fostului preşedinte, Leonid Kucima. Controversat sau nu, Pinchuk măcar şi-a pus o parte din bani în slujba Ucrainei. La reuniunea de săptămâna trecută a YES au participat, printre alţii, comisarul european pentru extindere, Stefan Füle, ministrul de externe polonez, Radek Sikorski, fostul premier britanic Tony Blair, preşedintele Lituaniei, Dalia Grybauskaite, ţară care deţine preşedinţia UE şi fostul secretat de stat al SUA, Hillary Clinton, iar evenimentul a fost relatat duminică de Washington Post, ceea ce ce înseamnă că a ajuns pe masa lui Barack Obama. Or, acesta este lobby la cel mai înalt nivel şi nici România, ca să nu mai vorbim de Moldova, nu poate spera realist la asemenea performanţe. Aşa că, degeaba se laudă Victor Ponta că face „lobby total” în capitalele europene pentru Moldova, pentru că „lobby-ul” său nu înseamnă nimic. Mai mult, Ponta a menţionat printre capitalele unde ar fi făcut lobby, Helsinki, Vilnius şi Berlinul, ceea ce, dacă nu este una din manipulările sale, este în cel mai bun caz naiv şi în cel mai rău, ridicol. Acestea sunt trei capitale europene sigure, care nu au nevoie de lobby ca să fie convinse de utilitatea integrării Moldovei. Finlanda are o lungă şi dureroasă istorie a relaţiilor cu Rusia şi putem depune mărturie că are diplomaţi excelenţi, care ştiu exact cum gândeşte Moscova şi cum acţionează regimul de la Kremlin, mai ales că cei mai mulţi vin de la Sankt Petersburg, un oraş pe care finlandezii îl ştiu foarte bine. O fi Finlanda neutră, dar asta nu înseamnă, la fel ca şi în cazul Elveţiei, că e o ţară de hippies pacifişti care nu ştiu pe ce lume trăiesc. Lituania este gazda summit-ului şi una din promotoarele active ale semnării acordurilor iar Germania este o ţară care şi-a luat un angajament istoric faţă de Moldova într-un discurs rostit anul trecut de cancelarul Angela Merkel în faţa parlamentului de la Chişinău în ajunul comemorării pactului Ribbentrop-Molotov. Mai lipsea ca Ponta să spună că a făcut lobby la Varşovia, în ţara care a iniţiat Parteneriatul Estic. Deci, cam ăsta este „lobby-ul total” pe care îl face guvernul României: bate la porţi deschise foarte larg.
Reuniunea de la Yalta s-a petrecut la câteva zile după ce Rada Supremă de la Kiev a adoptat setul de legi care permite guvernului să semneze acordurile cu Uniunea Europeană. Votul a fost bipartizan în pofida diviziunilor profunde dintre Partidul Regiunilor al preşedintelui Viktor Ianukovici şi susţinătorii Iuliei Timoşenko, aflată, în continuare, în închisoare.
Acest bipartizanat este un lux pe care Moldova nu şi-l permite. Eforturile Chişinăului de înscriere pe o orbită europeană sunt supuse, pe lângă presiunile şi ostilitatea Rusiei, unui dublu sabotaj intern. Primul vine, desigur, din Transnistria. Premmierul Iurie Leancă s-a dus luni la Tiraspol ca să-i propună lui Evgheni Şevciuk un parteneriat proeuropean numai ca să se trezeacă ameninţat cu adâncirea diviziunilor dintre cele două maluri ale Nistrului. Al doilea vine din partea comuniştilor, care, săptămâna trecută au lansat ceea ce ei au numit o „revoluţie de catifea” care are drept scop delegitimarea actualei puteri proeuropene. Premisa pe care vrea să-şi construiască Voronin psudo-revoluţia este că, nefiind legitim din punct de vedere democratic, acualul guvern nu are nici legitimitatea de a semna acorduri internaţionale şi, prin urmare, o dată reveniţi la putere, comuniştii vor avea „legitimitatea democratică” de a-l denunţa. Bătrânul miliţian ştie foarte bine că în noiembrie, Moldova nu va semna, ci va parafa acordurile, şi că mai are la dispoziţie un an ca să răstoarne situaţia politică din Moldova în folosul Moscovei.
Moldova se află într-o situaţie extrem de fragilă iar viitorul ei atârnă de un fir de păr. Din păcate, nu ne putem adresa „clasei de mijloc” a României să declanşeze o mişcare civică, să zicem ”Salvaţi Basarabia!” pentru că nu putem să o deranjăm cu probleme grave din lumea reală de la lucruri care sunt de importanţă vitală pe Facebook. Nu putem nici să le cerem să cumpere vinuri moldoveneşti cum a făcut Monica Macovei şi nimeni n-a băgat-o în seamă (pentru comparaţie, şi Hillary şi Radek Sikorski au promis că vor cumpăra ciocolată ucraineană, aflată, de asemenea sub embargou rusesc), dar putem să ne adresăm Guvernului:
E timpul să abandonaţi mascaradele televizate cum a fost lansarea falsă a lucrărilor la gazoductul Iaşi-Ungheni şi să faceţi lucruri în lumea reală, adică să daţi drumul la lucrări cât mai repede! Aici nu e vorba despre disputele voastre meschine cu Traian Băsescu, este vorba de destinul european al unei ţări – Republica Moldova – şi de reunificarea poporului român sub acoperişul UE. Deci, daţi drumul la lucrări! Auzim că nu contează, că oricum moldovenii vor cumpără gaz de la ruşi, pentru că e mai ieftin. Foarte bine, dar ideea e alta. Dacă moldovenii vor avea alternativă, atunci ruşii vor fi obligaţi să le vândă mai ieftinşi asta face toată diferenţa. Acum o fac dacă vor, data viitoare o vor face pentru că vor fi constrânşi. Pe de altă parte, daţi drumul la proiectele care trebuiau finanţate de mult de România din fondurile nerambursabile promise. Ponta se laudă cu reluarea transmisiei TVR dar el nu pare capabil să iasă din cadrele guvernării la televizor. Există o grămadă de lucruri care pot fi începute anul viitor şi unde România poate ajuta concret pentru ca moldovenii să vadă ce ar putea să însemne aderarea la UE. Poate ajuta şi Biserica dacă vrea să se implice mai mult. În sfârşit, e timpul ca numeroasele şi importantele pârghii pe care România şi le-a construit în Moldova să fie puse la lucru.
Ponta susţine acum, cam fără coloană vertebrală, că România singură nu poate duce bătălia pentru drumul european al Moldovei şi că are nevoie de sprijinul UE. Are nevoie de sprijin, dar dacă România nu va dovedi, singură, că vrea să ducă această luptă, sprijinul nu va veni, sau va fi minim. Moldova nu poate aplica singură lecţia poloneză de a înfrunta Rusia pentru a-i câştiga respectul, dar România poate. Nu trebuie decât un guvern care să aibă suficientă viziune şi curaj şi care să abandoneze politica mică a disputelor meschine, obedienţei şi provincialismului, care face jocul ruşilor. Ne temem însă că guvernul Ponta nu este un astfel de guvern.
