În 1990, una din cele mai murdare creații ale lui Iliescu a fost Corneliu Vadim Tudor.
L-a scos din anonimatul în care zăcea după căderea regimului Ceaușescu, i-a finanțat revista România Mare, l-a asmuțit împotriva opoziției și l-a lăsat să confiște tema naționalismului. După Vadim Tudor, terenul rămas liber a fost preluat de către un produs al noii Securități, Sebastian Ghiță.
Îți era jenă să spui „Îmi iubesc țara”, pentru că puteai fi asimilat cu bătrânii securiști de la România Mare sau cu caraghioșii finanțați de patronul RTV.
Duminică, câteva zeci de mii de bucureșteni au conturat, în Piața Victoriei, tricolorul, iar răspunsul marilor patrioți din PSD, în frunte cu doamna Gabriela Firea, a fost să-și bată joc.
Într-un fel, mă bucur că s-a întâmplat astfel. Pentru că arată mai clar ca niciodată ce valoare au pentru acești oameni cuvinte precum „patriotism” sau „iubire de țară”. Niște lozinci cu care dădeau după UDMR, după soroșiști sau orice alt adversar.
Am sentimentul – poate prea optimist – că ceea ce se petrece în aceste zile va schimba România pe termen lung, așa cum s-a întâmplat în 1990, după Piața Universității. Dragnea și televiziunile anexate reușesc să coaguleze o comunitate – din păcate doar în stradă – care nu este doar împotriva OUG 13/ 2017. „Multinaționalele”, până recent un termen insultător, își recapătă prestigiul, prin comparație cu naționalismul economic promovat de PSD și de cei îmbogățiți pe spinarea statului. Teoria unui George Soros atotputernic, care controlează lumea, a căzut în ridicol. Povestea „binomului” s-a sfârșit.
Există, între manifestanții din Piața Victoriei, un ușor val de patriotism. Poate este prematur și speculez prea mult, dar cred că generația tânără s-a săturat să emigreze de teama unor guvernanți pentru care educația și sănătatea sunt doar niște oi de muls.
Mulți se întreabă: cât vor mai ține mitingurile din fața Guvernului și care va fi finalitatea? Nu știu în ce măsură va rezista Grindeanu, dar fiecare zi în care oamenii se strâng în acea piață întărește sentimentul de apartenență la o comunitate de idei, de valori. Idei care vor influența agenda partidelor și viitoarele alegeri. Nu îmi dau seama în ce măsură sunt capabile actualele partide parlamentare să preia agenda celor din stradă.
Despre PSD nu are sens să discutăm, tot ceea ce se poate petrece în acel partid este să plece Dragnea și să vină Gabriela Firea. Am însă sentimentul că și USR și PNL sunt depășite de evenimente.
Desigur că aceste partide s-au comportat corect în aceste zile, dar cam atât. Nu am văzut nicio inițiativă care să-i ajute pe cei din piață. Le lipsesc liderii, le lipsește viziunea. De aceea, cred că e bine că PSD se agață de putere și nu ajungem (încă) în alegeri anticipate. Va fi nevoie de luni sau de ani ca manifestările din ultimele săptămâni să se coaguleze și să se transforme în intenție de vot.
