Suntem urmăriți, telefoanele noastre sunt ascultate, iar computerele au devenit niște uși prin care poate intra oricine. Trăim într-o psiohză permanentă, ne considerăm mai importanți decât suntem și avem impresia că societatea transparentă spre care tindem se întoarece împotriva noastră.
Atmosfera de lagăr controlat de serviciile secrete e descrisă de oameni importanți care au avut ani de zile acces la informații speciale și care de dragul jocului politic ar vrea să ne demonstreze că trăim ca în filmul Matrix al fraților Wachowski, că nimic nu depinde de noi, că totul e controlat și dirijat de altundeva. Că forțe subterane aranjează alegerile, organizează partidele, rezolvă ecuațiile capitalismului autohton, pun președinți, îi dau jos și în general au totul în mâinile lor, de la Justiție la Finanțe.
Fostul premier Victor Ponta, trimis pe tușă de colegii săi, explică dezinvolt că un vicepreședinte al propriului său partid e ofițer sub acoperire și că mai mulți liberali cu influență ar fi coalboratori sau informatori ai serviciilor secrete. Dă și exemple, din tabăra PNL, dar îl ține secret pe ofițerul PSD, cel puțin până când se fac toate cărțile în acest partid. Fostul președinte Traian Băsescu, la fel de afectat de situația lui de marginal politic declară că știe doar doi politicieni “cărora li s-a făcut onoarea ca, la un moment dat, să fi fost cu adevărat ofițeri acoperiți”: fostul premier Victor Ponta, care ar fi fost recrutat de Serviciul de Informații Externe (SIE) și deputatul Sebastian Ghiță, patronul RTV, care ar fi lucrat pentru Serviciul Român de Informații (SRI). Băsescu recunoaște că niciodată nu va putea dovedi aceste acuzații. În același timp, nu are nicio problemă să-l trimită pe Robert Turcescu să candideze din partea partidului său la primăria capitalei, cu toate că fostul jurnalist s-a autodenunțat în 2014 ca ofițer acoperit al MApN.
Obsesesia ofițerilor acoperiți a fost readusă în discuție de fostul președinte, care a vorbit inclusiv despre oamenii serviciilor infiltrați printre magistrați: o suspiciune care clatină credibilitatea Justiției, dincolo de asigurările venite dinspre președintele Klaus Iohannis care după o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a ținut să spună, că potrivit informațiilor primite, tot de la serviciile secrete, n-ar exista procurori și judecători racolați de aceste structuri.
Traian Băsescu își demolează pas cu pas construcțiile pe care altă dată se lăuda că le-a ridicat, dar în același timp aruncă în derizoriu instituții care păreau reformate și serioase, punând peste tot semne de întrebare și încurajând sentimentele de nesiguranță ale oamenilor. Generalizarea suspiciunii într-o țară care până în 1990 a fost la cheremul Securității este nesănătoasă, mai cu seamă când nu pot fi produse niciun fel de probe.
Chiar premierul Dacian Cioloș a simțit nevoia să spună că nu este ofițer acoperit: “n-am fost și nu sunt și n-o să fiu niciodată”. O declarație inutilă pentru un șef de guvern care nu are nicio legătură cu serviciile secrete și care nu ar avea niciun motiv să se dezvinovățească.
Nu e clar cui folosește acest peisaj populat de “oameni ai serviciilor”, de ofițeri acoperiți care mișună peste tot, în parlament, în parchete, în tribunale și mai ales presă (dacă ar fi să ne luăm după afirmațiile făcute de George Maior pe vremea când încă era șef al SRI). Toate puterile statului ar fi infiltrate de profesioniști ai informațiilor, care ar avea suficientă capacitate de manevră pentru a conduce din urmă un stat defect: teoria conspirației e la ea acasă în România.
