Istoria medicinei ne arată că, în jurul maladiilor pentru care ştiinţa nu a descoperit un leac, oamenii generează, din cauza anxietăţii, o întreagă zvonistică şi devin extrem de receptivi la mesajele oricărui medic căruia îi place să facă, la un moment dat, pe mesia şi să le ofere răspunsurile salvatoare. Aşa s-a întâmplat în cazul cancerului, o boală ale cărei cauze rămân necunoscute, învăluit de o multitudine de teorii pseudo-ştiinţifice, privite cu mari rezerve de oamenii de ştiinţă – vezi curentul cel puţin hazliu care susţine că tumoarea malignă este produsă de anumite radiaţii telurice şi hidrografice, care ar fi emise de apele subterane. Aşa s-a întâmplat şi în cazul virusului HIV, în primii ani de la descoperirea sa, asta se întâmplă şi în cazul autismului.
Acum 15 ani, un medic englez, dr. Andrew Wakefield, avea să nască, prin teoria pe care o susţine cu aplomb, un curent extrem de puternic antivaccin, care a strâns adepţi în întreaga lume, inclusiv în România. Fără să stea prea mult pe gânduri, Wakefield a aruncat în februarie 1998 bomba: vaccinul care imunizează copilul împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei (ROR) provoacă autism. Punct. De atunci, cercetători din întreaga lume luptă cu balaurul inventat de Wakefield, precum Sfântul Gheorghe sărbătorit marţi: medicii publică în reviste de specialitate studii, aduc argumente ştiinţifice şi încearcă să dezamorseze pseudo-teoria lui Wakefield, întru calmarea oamenilor. Degeaba. E mai uşor să trimiţi o rachetă pe Marte, decât să lupţi împotriva efectelor unei ştiri care hrăneşte fricile iraţionale din om.
Acum două zile, cu prilejul Săptămânii Europene a Vaccinării, Societatea Română de Pediatrie a dezvăluit că vaccinarea românilor scade, în timp ce incidenţa bolilor creşte. Una dintre cele mai scăzute acoperiri vaccinale în 2011 a fost de numai 74,9 la sută la vaccinul anti rubeolă-oreion- rujeolă (ROR), iar în 2010 chiar mai mică, de 60 la sută, cu mult sub pragul recomandat la nivel global. Desigur, cauzele pentru care copiii români nu sunt vaccinaţi sunt multiple. Nu este un secret pentru nimeni că, în mediul rural, România se confruntă cu o lipsă acută de informaţie şi sărăcie la limita subzistenţei.
Trecând peste asta, este însă uşor de observat că, de câţiva ani, curentul Wakefield face ravagii ( se putea altfel?) şi în rândul mamelor românce internaute. Pe forumurile pentru mame, pe youtube, pe reţele de socializare, în cărţi şi emisiuni tv, există femei care militează, fără nuanţe, împotriva vaccinării copiilor invocând pseudo-argumentele Wakefield. Transpare astfel o temere legată de ambivalenţa ştiinţei, care, mai nou, ar acţiona ca un cuţit cu două tăişuri: dacă înainte, vaccinul respectiv era valoros, eliminând epidemii cu efecte dramatice, acum, se inoculează ideea că acelaşi vaccin poate crea disfuncţionalităţi grave în organism. În domeniul medical, la drept vorbind, acest aspect este reglementat şi este amintit în contextul grijii faţă de aşa-numitele „condiţii iatrogene”- boli de a căror apariţie se fac vinovaţi medicii înşişi. Din păcate, când se ajunge pe căi manipulatorii la acest punct, elementele teoriei conspiraţioniste înfloresc precum tufele de liliac de afară.
Toţi adepţii Wakefield susţin sau lasă să se înţeleagă că toate autorităţile, toate asociaţiile ştiinţifice, toţi cercetătorii, virusologii şi medicii din lume lucrează subversiv, ca într-un regim totalitar şi nu recunosc efectele devastatoare ale vaccinului, fiindcă ar face jocurile companiilor farmaceutice, care câştigă enorm din vânzarea acelor produse. Wakefield este prezentat ca o victimă, care a plătit scump pentru „curajul său de a spune adevărul”: englezul ar fi fost marginalizat de breaslă, şi-a pierdut serviciul de gastroenterolog de la Royal Free Hospital din Londra şi „s-a văzut nevoit să emigreze în SUA”.
Nu ştim cât de iubit este Wakefield de cercetătorii noii ţări de adopţie, cert este că pe site-ul instituţiei americane guvernamentale „Centre for Disease Control and Prevention”, la secţiunea „autism” sunt publicate zeci de studii care combat teoria lui Wakefield, ultimul, din martie 2013, începând astfel: „Un studiu guvernamental foarte aprofundat ar trebui să liniştească părinţii care se tem că vaccinurile făcute copiilor la vârste mici ar provoca autism (…).În ciuda evidenţelor ştiinţifice, care dovedesc că vaccinul nu este cauza autismului, unul din trei părinţi americani continuă să-şi exprime îngrijorarea că vaccinul este cauza autismului, iar unul din zece părinţi refuză sau amână vaccinarea copiilor, crezând că este mai sigur să procedeze astfel”.
Frica iraţională faţă de boală este contagioasă, traversează rapid, ca în basme, mările şi ţările şi deformează raţiunea oamenilor. Un exemplu care ilustrează foarte bine până unde poate să ajungă isteria colectivă, provocată de sentimentul incontrolabil de spaimă, îl găsim în istorie, în mai 1883, tot în America. Dat fiind contextul, poate ar prinde bine să fie povestit: la puţin timp după ce noul pod Brooklyn a fost construit, la New York, în mod subit o teamă inexplicabilă şi total nejustificată, că superba construcţie este pe punctul de a se prăbuşi, s-a strecurat printre cei care aflaţi la acea oră pe platformă. În încercarea disperată de a fugi cât mai repede de pe pod, care, să fim bine înţeleşi, nu dădea niciun semn de colaps, 12 oameni au fost striviţi, iar alţi 26 grav răniţi de mulţimea îngrozită. Cauza panicii de atunci nu a fost niciodată identificată, au trecut însă 130 de ani şi o explicaţie putem s-o dăm noi acum: printre acei oameni de pe pod sigur s-a aflat şi un Wakefield.
