Președintele României ar fi trebuit să răspundă direct amenințărilor lui Vladimir Putin la adresa României și să îi ceară să respecte legile internaționale, altfel riscă să arunce Rusia la periferia civilizației și să aducă poporului rus și mai multe suferințe.
Amenințarea lui Putin că românii vor vedea pentru prima oară ce înseamnă să fii „în bătaia puștii”, sau, în acest caz, în bătaia rachetelor rusești, este un gest pur de propagandă la cel mai înalt nivel. Aria de contramăsuri eficiente pe care le poate lua sunt limitate și ele implică denunțarea unilaterală a tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF). Dacă va face acest pas, atunci Rusia va putea instala în Crimeea arme nucleare tactice și rachete de croazieră, dar atunci vor fi nevoiți să se întrebe cum vor muta americanii și NATO atunci când nu vor mai fi constrânși de INF. Din acest motiv și poate pentru că o bună parte din rachetele pe care le-au lansat din Caspica spre Siria au căzut în Iran, rușii nu se simt încă destul de puternici să provoace Occidentul pe terenul armelor de mare precizie. De altfel, Putin însuși a ținut să dea asigurări că nu va declanșa o nouă cursă a înarmării în Europa. De aceea, cel mai rău lucru la care ne putem aștepta este să continue militarizarea Crimeii și întărirea Flotei Mării Negre inclusiv prin dotarea cu bombardiere strategice, dar acesta este un lucru pe care rușii plănuiau să-l facă cu sau fără scutul de la Deveselu. Baza anti-rachetă din România le va oferi însă o armă propagandistică pentru a pretinde „legitimitatea” acestei militarizări agresive drept contramăsuri de apărare.
Amenințările lui Putin fac însă parte dintr-un război propagandistic hibrid purtat de Kremlin împotriva țărilor din flancul estic al NATO. Tehnica mistificării rusești este să identifice care ar fi cea mai favorabilă situație pentru Moscova într-o anumită țară sau regiune, apoi să proclame că această situație reprezinte realitatea din teren fără să-i pese câtuși de puțin de realitatea din teren și, în cele din urmă, să acționeze ca și cum realitatea mistificată a Kremlinului este unica realitate posibilă și incontestabilă. Varianta Kremlinului pentru România, dar și pentru Bulgaria și alte țări din Est, este că sunt conduse de regimuri nelegitime care au trădat interesul național și „poporul” pentru a cumpăra bunăvoința Vestului, „interesul național” și „voința poporului” fiind cultivarea prieteniei veșnice cu Rusia. Din nou, n-are nici o importanță pentru Moscova dacă e adevărat sau nu, important ca minciuna să servească intereselor Rusiei. În baza acestei „interpretări moscovite”, propaganda rusă susține de mai bine de zece ani că aderarea României la NATO s-a făcut împotriva voinței și intereselor românilor de către un grup de politicieni vasali ai americanilor. Românii ar rămâne în perfectă siguranță, pace și prosperitate dacă ar promova apropierea de Rusia în loc să provoace Moscova inutil, pentru că altfel, va fi transformată în țintă într-un război care ne este al ei și care are loc peste capul ei. Numai „vânduții” aflați la putere la București sunt atât de inconștienți încât să nu vadă această realitate și își pun în pericol propriul popor pentru a face pe plac americanilor.
Dacă acest discurs vi se pare familiar și l-ați mai auzit sau citit pe undeva, acest lucru se datorează faptului că războiul propagandistic al Moscovei contra României este unul hibrid în sensul că, cel puțin în materie de propagandă, „omuleții verzi” ai Kremlinului sunt deja aici și își cântă deja partitura. Altfel spus, trompetele Moscovei în România sunt active și din ce în ce mai stridente.
Tocmai pentru că a fost vorba de un episod de război propagandistic și în virtutea ficțiunii de mai sus, Putin a avut insolența, ca să nu spunem neobrăzarea să se adreseze poporului român (care va vedea el cum e să fii în bătaia puștii rusești etc), nu autorităților române, nu guvernului, nu președintelui, ceea ce reprezintă o provocare directă la adresa legitimității președintelui Iohannis. Să reamintim că Moscova a susținut cu entuziasm tentativa de lovitură de stat din 2012 și apoi candidatura lui Ponta la prezidențiale, dar nu pentru că l-ar fi plăcut în mod deosebit pe Ponta, pentru că nici rușilor nu le plac oamenii mici cu suflet de slugă care se duc la Soci să se gudure pe lângă țar, ci pentru că debarcarea lui Băsescu prin vot popular și înfrângerea lui Iohannis ar fi reprezentat o confirmare a lipsei de legitimitate a liderilor atlantiști. Cu Băsescu se lămuriseră că n-au cum s-o scoată la capăt, iar atunci când Iohannis și-a afirmat angajamentul pentru consolidarea parteneriatului cu Statele Unite și întărirea legăturilor transatlantice, Moscova nu a întârziat să își declare dezamăgirea prin canalele de propagandă care în scurt timp aveau să recurgă la atacuri nedemne la etnia și confesiunea religioasă a președintelui României.
De aceea răspunsul Bucureștiului trebuia să vină de la președinte, ca reprezentant legitim al poporului român, nu de la Ministerul de Externe. Președintele trebuia să îi reamintească lui Putin că Rusia încalcă în continuare legea internațională prin ocuparea Crimeii și estului Ucrainei și că din cauza ambițiilor sale geopolitice megalomane Rusia suferă sancțiuni economice iar poporul rus suferă din cauza lipsurilor și a marginalizării. Că legitimitatea nu se câștigă prin represiune și teroare kaghbistă împotriva opoziției și a presei libere și prin agresiuni externe. Că Rusia s-a angajat să se retragă din Transnistria și a mințit cu nerușinare și că e timpul să lase Moldova în pace. Președintele nu a făcut-o, de parcă i-ar fi frică să taie punțile cu Moscova. Dar adevărul, este că nu există punți cu Moscova iar Putin nu mai este demult un partener de dialog rațional. Dacă doamna Merkel sau domnul Steinmeier încă se mai agață de această ficțiune, nu este cazul să o facă și președintele României.
În ceea ce îl privește pe Putin, ne permitem să îi dăm un sfat. Dacă vrea să învețe cu adevărat lecția României să se uite de zece, de o sută de ori la ce se întâmplă atunci când un dictator se întoarce împotriva propriului popor. De la Saddam și Gaddafi până la dictatorii africani și sud-americani, toți au fost îngroziți de ceea ce a pățit Ceaușescu și cu toate acestea, au repetat aceleași greșeli. Putin ar face bine să învețe cât mai repede că nu poți să-ți înșeli și să-ți umiliești poporul la nesfârșit.
