Un prieten ne-a amintit recent un text pe care l-am scris anul trecut, la începutul lunii februarie, cu titlul „Spre ce duce alianţa Ponta, Crin&Voiculescu”: https://romanialibera.ro/opinii/editorial/spre-ce-duce-alianta-ponta-crin-voiculescu-215682.html . Ne amintim cu melancolie controversele pe care le-am avut atunci cu colegii cărora ipoteza noastră li se părea forţată şi uşor lipsită de onestitate. Astăzi, tot mai mulţi analişti vorbesc de „dictatură parlamentară” sau chiar de „hitlerism parlamentar”, dar trec cu vedere o trăsătură esenţială a actualului proces de instaurare a unui regim autoritar: utilizarea instituţiilor neutre din punct de vedere politic în interesul Puterii pentru a schimba ordinea constituţională în România. Azi ne-am dori ca anul trecut să ne fi înşelat.
Orb să fii să nu vezi caracterul sistematic cu care puterea USL preia în forţă şi cu o viteză nemaiîntâlnită controlul asupra tuturor instituţiilor, activităţilor şi practicilor din societatea românească, într-un asalt fără precedent asupra valorilor liberale şi societăţii deschise.
Episodul reprezentării la Bruxelles şi lovitura de stat soft dată de Ponta, cu complictatea lui Marga, dezvăluie metoda pe care o va folosi USL şi oligarhia pe care o reprezintă pentru a acapara toate atributele puterii în România: Prin politizarea birocraţiei. Orice stat de drept are instituţii birocratice despre care se presupune, tocmai în virtutea prezumării domniei legii, că sunt neutre din punct de vedere politic, instituţii aproape invizibile, dar care joacă un rol esenţial în respectarea scrupuloasă a procedurilor şi în funcţionarea statului. Acestea sunt şi cele mai vulnerabile elemente ale unui stat de drept cărora, dacă un grup înclinat să nu respecte regulile democratice şi domnia legii le deturnează funcţia fundamentală în interes politic, ceea ce rezultă este blocajul instituţiilor statului de drept, cea mai veche justificare pentru impunerea arbitrariului şi regimurilor autoritare.
Ceea ce a reclamat preşedintele Băsescu în conferinţa de presă în care a afirmat că a fost împiedicat să îşi exercite mandatul constituţional de reprezentare este un caz şcoală. Motivul pentru care Băsescu nu a mers la Bruxelles (şi motivul pentru care am argumentat în România Liberă că Marga trebuie să demisioneze) este că ministrul de Externe a abuzat de funcţia pe care o deţine pentru a da o încărcătură politică unei funcţii birocratice pe care ministerul de Externe o exercită. În principiu, Externele ar trebui să funcţioneze în raporturile dintre autorităţile române şi Bruxelles ca un canal de comunicare neutru. Practic, rolul Externelor este să fie un mediu de transmitere a listelor de participanţi pe care le primeşte, nu să decidă care liste sunt transmise şi care nu. În schimb, Ponta şi Marga au ales să exploateze această capacitate tehnică în interes politic şi să profite de privilegiul birocratic pentru a regla disputa constitutională dintre preşedinte şi premier în mod arbitrar şi cu încălcarea Constituţiei. Acest lucru a devenit clar din momentul în care Ponta, cu aroganţa-i deja insuportabilă, a declarat că „n-a avut inima să-l sune pe Băsescu” în legătură cu reprezentarea pentru că lucrurile erau deja tranşate. Faptul că este vorba de o uzurpare pe uşa din dos a atributelor prezidenţiale şi faptul că acest lucru a fost recunoscut de decizia Curţii Constituţionale nu a mai contat. Răul fusese deja făcut şi de aici şi insistenţa lui Ponta de a merge la Bruxelles în pofida deciziei CCR.
Al doilea act de politizare a birocraţiei este trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului în aceeaşi zi în care Curtea Constituţonală a decis împotriva Guvernului. Monitorul Oficial ar trebui să fie cea mai neutră instituţie din punct de vedere politic într-un stat de drept dar, aşa cum ştiu bine veteranii guvernării Năstase, poate fi un instrument util pentru blocarea legilor şi hotărârilor defavorabile, promovarea intereselor proprii şi instituirea arbitrariului. Cum niciun act normativ sau hotărâre nu intră în vigoare până nu este publicat în Monitorul Oficial, controlul asupra acestei instituţii devine o armă redutabilă în mâinile celui care doreşte să schimbe regimul. Ponta nu are decât să ordone amânarea sine die a publicării deciziei Curţii Constituţionale şi să-şi asume de fapt atribuţiile de drept ale preşedintelui. Or, asta este o lovitură de stat soft.
Asaltul asupra preşedinţiei nu a fost însă prima şarjă împotriva statului de drept şi libertăţilor fundamentale. A început, aşa cum anticipam, cu cele mai liberale şi mai dereglementate zone ale societăţii: Presa, cultura şi intelectualitatea liberală. Anihilarea independenţei editoriale a TVR, demiterea lui Vladimir Tismăneanu de la IICCMER, incredibila campanie împotriva lui Horia Roman Patapievici şi trecerea ICR în subordinea Senatului au fost tot atâtea acţiuni de supunere brutală a fiecărui aspect al vieţii publice româneşti oligarhiei aflate la putere. Atacurile ministrului Justiţiei la adresa CSM şi, ulterior, a CCR demonstrează că Titus Corlăţean este un om cu o misiune. Aceea de a aduce cât mai repede Justiţia sub control politic. Dacă celor mai multora dintre noi, episodul ridicolei dramolete legate de sinuciderea lui Adrian Năstase ne-a amintit cât de fragil este statul de drept în România şi cât de multe pericole îl ameninţă în orice clipă, lor le-a amintit că încă nu au totul sub control şi că, alarmant pentru ei, mai există zone de libertate în România.
Lucrurile nu s-au mişcat încă la fel de spectaculos – cu excepţia insolvenţei Hodroelectrica – în zona economică, dar sintagma „patriotism economic” lăsată cu limbă de moarte de Năstase lui Ponta nu prevesteşte nimic bun.
Ani de zile am auzit aceleaşi să le zicem dezbateri sterile: „Da’ ce, numai Năstase a furat, ăştia nu fură? „Da’ ce, Boc e mai bun decât Năstase (Tăriceanu)?” „Ce, ăştia nu sunt la fel, dacă nu chiar mai incompentenţi?”. Ba da! Şi PDL a furat la fel ca PSD şi PNL! Da, şi ei s-au dovedit incompetenţi, înguşti la minte şi lipsiţi de inteligenţă şi viziune politică, meschini şi inadecvaţi, ceea ce i-a dezamăgit în primul rând pe oamenii de dreapta care îşi puseseră speranţele în ei. Dar niciodată nu au încercat să controleze TOATE colţurile societăţii româneşti. Această trăsătură totalitară, atât de adânc înscrisă în fibra politică a USL, este ceea ce o face periculoasă pentru democraţie şi statul de drept.
Dictatura nu se instaurează neapărat cu tancuri, mitraliere şi pas de gâscă. Se poate face încetul cu încetul, golind instituţiile democraţiei şi statului de drept de atribuţii şi de relevanţă cu ajutorul birocraţiei şi în folosul oligarhiei. Este marea moştenire pe care i-a lăsat-o Năstase lui Ponta. Este bătălia anilor ce vor urma.
P.S. Ceea ce se intampla la Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare face parte din aceeasi logica stramba, totalitara. Domnul Ponta nu-si mai poate apara doctoratul in drept altfel decat prin ordin de ministru si de aceea recurge la dictat birocratic pentru a impiedica institutia competenta sa se pronunte. Prin desfiintare. Q.E.D.
