În orice țară occidentală „dosarul Microsoft“ ar fi generat un val de indignare, care ar fi de/re-structurat clasa politică în mod fundamental. Utilizarea banului public într-un mod atât de flagrant pentru îmbogățirea unui grup mic de oligarhi aflați la vârful statului și, mai ales, caracterul transpartinic al acestei afaceri perpetuate sub toate guvernările ar trebui să fie dovada cea mai clară că ne confruntăm cu un Sistem putred care secătuiește de vlagă substanța națională. Și, cu toate acestea, nici o mișcare de protest nu a fost declanșată, nu au apărut nici un fel de „indignați“ care să dea cu sticlele cu pietricele în pavaj, nimic. E din cauză că ne-am adaptat la o cultură a corupției în care „dosarul Microsoft“ nu reprezintă decât o confirmare a stării de fapt.
Îmi face rău când îl văd pe Victor Ponta lăudând, de la Beijing, performanțele socialismului chinezesc în promovarea și extinderea globală a capitalismului de stat oligarhic. Mai nou, merge la Ambasada Chinei pentru aniversarea instaurării comunismului în China și vorbește despre un nou „Drum al Mătăsii“ comercial pe traseul căruia ar trebui să se așeze și România, nu se știe cum, la o manifestare organizată de Geoană, dedicată „deblocării potențialului Eurasiei“. Când Ucraina este distrusă și sfâșiată în numele eurasianismului putinist, la București se organizează forumuri despre deblocarea potențialului Eurasiei, cu un Victor Ponta entuziast, ca de obicei, în privința Chinei.
Foarte puțini români merg în China – care pare foarte exotică și bogată și, prin urmare, ceva dezirabil, de emulat. Adevărul este însă foarte departe de imaginea propagandei de la Beijing. Piața Tienanmen, unde în 1989 a avut loc cea mai importantă demonstrație pro-democrație din istoria Chinei strivită sub șenilele tancurilor, este cel mai bine păzit loc din China. Dacă ești occidental (european sau american, alb sau negru) , ești scutit de umilința perchezițiilor, dar dacă ești asiatic, indiferent de unde provii, ești cercetat până la piele de miile de polițiști care sigilează complexul. Aceasta nu este o manifestare de putere, cum cred comuniștii, ci o dovadă de slăbiciune. După 25 de ani, încă se tem de propriul popor. Dar acesta nu este decât un aspect al descompunerii. Celălalt este corupția. Orice credeți că știți despre corupție, înmulțiți cu 20 și veți avea o idee aproximativă despre nivelul corupției la vârful sistemului din China. Manifestanții din Hong Kong – educați în sistemul onestității protestante anglo-saxone – nu se află în stradă doar pentru a cere alegeri libere. Se află în stradă pentru că știu ce înseamnă sistemul corupt al comunismului chinez și că, dacă acceptă dominația Beijingului corupt, modul lor de viață va fi distrus pentru totdeauna. De aceea studenții din Hong Kong se bucură de susținere în întreaga lume liberă, pentru că lumea liberă înțelege că miza e mai mare decât demiterea liderului fidel Beijingului al insulei.
Și așa ajungem la București, unde nimănui nu pare să-i pese de revolta împotriva unui sistem corupt până la măduvă care are loc undeva departe și de faptul că prim-ministrul unui guvern corupt – Victor Ponta – face apologia sistemului corupt din China comunistă. Nici un indignat pe străzi, nici o manifestație „Uniți, salvăm“ etc. Revoluționarii români și-au luat vacanță.
Ai fi zis însă că „dosarul Microsoft“ ar fi trebuit să trezească sfânta indignare civică a românului. În fond, lucrurile sunt clare. Statele Unite au o lege care interzice companiilor americane să corupă guvernele altor state pentru a obține contracte lucrative (lege care i-a scos din minți pe nemți și francezi, printre alții), în virtutea căreia au declanșat ancheta privind achizițiile din România. Aici, din inițiativa Guvernului Adrian Năstase a fost demarată o schemă de achiziții de care au profitat din plin reprezentanții corporațiilor care – în general, securiști sau rude ale foștilor securiști – vindeau software-uri către Guvern și membrii bine conectați ai Guvernului. Era o schemă atât de profitabilă încât a fost preluată de guvernările PNL și PDL fără nici o remușcare. În fond, partidul poate să se joace de-a anticomunismul public, dar, la bază, oamenii care știu mai bine fac afaceri cu Securitatea, ca întotdeauna, spre beneficiul tuturor. Noroc cu americanii, că altfel povestea ar fi rămas îngropată pe vecie.
Bunul simț spune că, de vreme ce tineretul social-democrat a beneficiat de această schemă, Victor Ponta TREBUIE să fi fost implicat într-un fel sau altul. Contraargumentele pe care le aruncă pe piață privind faptul că TSD nu ar avea personalitate juridică și că n-ar mai fi fost șef al Corpului de Control la data semnării sunt doar perdele de fum irelevante, menite să ascundă un fapt simplu: Victor Ponta și organizația pe care o conducea au fost beneficiari (și posibil protagoniști) ai unei uriașe scheme de corupție.
De ce nu se revoltă românii? De ce nu avem o reacție virulentă, care să șteargă de pe listele de candidați la președinția României oameni precum Ponta sau Udrea, „onesta“ lui Traian Băsescu chemată să dea declarații la DNA pentru afaceri cu Gheorghe Ștefan „Pinalti“ și despre care colegii de la Hotnews au scris că are relații de afaceri mult mai apropiate de Ponta decât s-ar fi crezut. Cu afacerea Microsoft – în fond, se numea rețeaua Bittner-Petrache-Cocoș, nu? – acești doi oameni ar trebui să fie eliminați de indignarea publică.
Dar nu. Nu se întâmplă nimic. De ce? Explicația noastră este că această afacere nu aduce nimic nou în afară de implicarea DNA. Oamenii știu de multă vreme cum se fac afacerile în țară și cum se supraviețuiește – cu securiști și corupție – și s-au adaptat la această realitate ticăloșită. De aceea nu se revoltă nimeni, de aceea Victor Ponta este favorit la prezidențiale.
