Pe măsură ce lupta din interiorul DNA se acutizează și iese la iveală putreziciunea din pântecele principalei instituții anticorupție, pe măsură ce procurorii Doru Țuluș și Mihaiela Iorga Moraru scot la iveală aspecte scandaloase pe care nu ni le imaginam, se naște o întrebare legitimă. Eterna întrebare a cetățeanului turmentat: „Eu cu cine votez?“. Cu variațiunile de rigoare: „Pe cine susțin?“, „Mai merită să susțin lupta anticorupție atâta vreme cât diferențele dintre tabere sunt minore?“.
Despre tabăra politicienilor știm lucruri certe. Majoritatea sunt corupți, au furat și merită să meargă la pușcărie pentru asta. DNA este instituția care îi poate trimite în fața unui judecător, prin urmare DNA trebuie susținută. Raționamentul este corect. DNA nu înseamnă doar câteva persoane de la vârf asupra cărora se lasă umbre întunecoase, planează suspiciuni rezonabile. În DNA sunt și procurori care-și fac foarte bine treaba, care nu joacă politic, care au rate impresionante de condamnări în dosarele pe care le-au instrumentat, care trebuie lăsați să-și facă meseria departe de orice presiune, pentru că serviciul pe care-l fac societății este extrem de util.
Din păcate, după 12 ani de luptă cu corupția, segmente din Statul român sunt în continuare mafiotizate. Sau, mă rog, dispuse să negocieze cu băieții răi. Și să cadă la pace. Fuga lui Sebastian Ghiță în Serbia este hârtia de turnesol care demonstrează că în paradigma corupți-justițiari nu există personaje bune și personaje rele. Există doar personaje rele și mai rele.
De mai bine de jumătate de an, oficialii din România nu vor să-l aducă pe Ghiță înapoi acasă. Agenția de presă Mediafax a întrebat care este stadiul procedurilor de extrădare a lui Sebastian Ghiță, iar Ministerul Justiţiei a răspuns că nu a fost informat de instituția omoloagă din Serbia. Cu alte cuvinte, așteptăm să ni-l trimită sârbii, noi nu facem nicio presiune să grăbim lucrurile. În cazul ăsta, vom aștepta mult și bine. Serbia e țara în care firmele lui Sebastian Ghiță au contracte grase cu statul, pe infrastructură IT strategică. E țara în care mogulul are mulți prieteni.
Când a existat un interes politic sau economic, fugarii au fost aduși la ordine. Statul a fost eficient. Jurnalista Sorina Matei a inventariat „succesurile“: „Nicolae Popa din Indonezia, Mihail Boldea din Kenya, Mihail Necolaiciuc, Radu Nemeş şi Nicuşor Constantinescu din SUA, Florian Walter din Dubai, Mohammad Munaf din Irak, iar la libanezul Said Baaklini au oprit chiar aeronava ca să nu părăsească teritoriul naţional“.
În privința lui Sebastian Ghiță statul este impotent. De ce? Pentru că este foarte periculos. Dacă povestește tot ce știe, Statul român va fi aruncat în aer. Au fost suficiente câteva facturi din concedii exotice ca să pice un prim-adjunct al directorului SRI, Florian Coldea. Vă imaginați ce prejudicii poate aduce Sistemului? Dacă apar fotografiile din vie? E o veritabilă bombă nucleară. Nu se va întâmpla asta pentru că Ghiță nu va merge mai departe. Facturile din vacanțele cu Coldea au fost parte din procesul de negociere. Din păcate, Statul român a acceptat compromisul. A căzut la pace cu un infractor.
