Dis-de-dimineață, când abia ne dezmeticeam cu toții după noaptea în care România s-a înroșit de la un capăt la altul, mă gândeam să scriu despre motivele pentru care întâiul pesedist al țării nu poate fi premier. Asta deși a câștigat „en fanfare“ alegerile de duminică, umilind o dreaptă divizată și stângace.
Liviu Dragnea poate clama fără teama de a fi contrazis – cel puțin în interiorul partidului, dar și în fața electoratului care l-a adus aici – că are o legitimitate nemaiîntâlnită de pe vremea FSN-ului lui Ion Iliescu. PSD a adunat peste 45% din voturi și, după redistribuire, va avea probabil mai mult de jumătate din locurile parlamentare.
Călare pe acest scor, fostul baron din Teleorman se simte îndreptățit să ceară scaunul de prim-ministru, pe care și-l dorește de mult.
Politicește vorbind, cifrele sunt de partea lui. Și rezultatul este cu atât mai zdrobitor cu cât vine la un an după protestele care au măturat guvernarea pesedistă a lui Victor Ponta.
Legalmente, însă, e altă discuție.
Dragnea merge la consultările de la Cotroceni în calitate de condamnat. Nu mai departe de primăvara acestui an, justiția i-a dat doi ani de închisoare cu suspendare pentru o infracțiune de corupție, constând în fraudarea referendumului din 2012. În această situație, numirea lui ca premier este ilegală. O spune, negru pe alb, o lege veche de 15 ani, potrivit căreia nu pot face parte din Guvern persoane care au suferit condamnări penale.
Dar, după cum știm, pesediștii nu se împiedică niciodată când vine vorba de legalitate. De ieri încoace, tot mai multe voci din partid îl propun pe Dragnea prim-
ministru. E un cor pe două voci – una mieroasă, alta amenințătoare – ce pare
să-și fi repetat bine partitura. Refrenul, îngânat la unison, este: „românii au ales“. În logica pesediștilor – și a trusturilor de propagandă care-i acompaniază – votul bate legea!
Nu știu, când scriu aceste rânduri, ce-i trece prin cap celui care trebuie să decidă cine va fi viitorul prim-ministru. Klaus Iohannis nu a avut încă nicio reacție. Pe pagina oficială a Președinției, timpul a încremenit odată cu îndemnul de a ieși la vot. Pe pagina personală a președintelui, altădată extrem de vioaie, s-a schimbat doar fundalul. În plină iarnă, a apărut un peisaj de toamnă.
Sper că Iohannis va alege, în cele din urmă, ceea ce trebuie. Sper că va respinge numirea unui condamnat în fruntea Guvernului. Sper că va înțelege că respectarea legii contează mai mult decât supraviețuirea politică. Dacă nu va face asta, ne aruncă și pe noi, odată cu el, într-un hău al istoriei. Un hău în care, desigur, cei ca Dragnea se simt ca acasă.
În caz contrar, n-avem decât să ne pregătim de rezistență. Urmează patru ani foarte lungi!