Primarii social-democrați au un nucleu dur de alegători care nu îi părăsesc. Un bun studiu de caz este municipiul Constanța, care ar trebui să fie, în teorie, un oraș de dreapta: portul înseamnă deschidere spre lume, conexiuni, oameni bogați, posibilități mai mari de a face afaceri. Cu toate acestea, de 16 ani administrația locală este dominată de PSD.
Aici, PSD s-a confundat cu Radu Mazăre. A câștigat primele alegeri printr-o campanie modernă, americană. A fost, de exemplu, alpinist utilitar și a vopsit blocuri. Și-a consolidat puterea locală prin inventarea celebrelor pachete cu pui și ulei pe care le dădea bătrânilor. A avut grijă ca lumea să înțeleagă că sunt „pachetele lui Mazăre“, deși erau plătite din banii constănțenilor. Și-a securizat așa aproape 80.000 de voturi, adică circa o treime din total. În paralel, a avut grijă să anihileze orice urmă de opoziție reală. Al treilea palier a fost crearea unui imperiu economic, prin firmele pe care le administrau el sau prietenii săi.
Constanța a ajuns aproape o ruină în 16 ani de domnie a lui Radu Mazăre, dar lumea a continuat să îl voteze. Dar primarul PSD nu a fost votat niciodată cu mai mult de o treime din numărul de alegători înscriși pe listele permanente. Cum spuneam însă, opoziție reală nu a existat.
Radu Mazăre a înțeles bine un lucru: există o categorie largă de persoane cărora le place autoritatea, figura conducătorului care știe tot și face tot.
Un studiu realizat, în urmă cu ceva ani, de doi profesori universitari, Ioan Mihuț și Dan Lungescu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, demonstrează acest lucru. Bazându-se pe un instrument de analiză a unor dimensiuni culturale ale popoarelor realizat de către profesorul olandez Geert Hofstede, pe baza unui sondaj, aceștia au reuşit să identifice un set de 5 variabile (dimensiuni) fundamentale care diferenţiază o cultură de alta. Una dintre aceste variabile este „individualismul“. „Individualismul exprimă măsura în care societatea încurajează relaţiile interpersonale şi realizarea individuală. Un grad înalt de individualism arată că accentul e pus pe individualitate şi drepturi individuale; între membrii societăţii există relaţii interpersonale foarte slabe. Un grad scăzut de individualism au societăţile cu o natură colectivistă, cu legături foarte strânse între membri; în aceste culturi se consolidează familii extinse şi colectivităţi în care fiecare membru este responsabil pentru ceilalţi. Caracterul acestor relaţii interumane (individualism/colectivism) se formează iniţial în familie, se întăreşte în afara acesteia şi îşi pune amprenta foarte puternic asupra culturii şi comportamentului organizațional“, spun profesorii. Potrivit studiului, individualismul la români are un nivel redus: 30. SUA are un indice de 91, Olanda, Canada și Ungaria – 80, Italia – 76, Franța și Suedia – 71, Ghana și Burkina Faso – 15.
Concluzia este că în cultura organizațională din România individualismul este foarte redus. Societatea românească este, cu alte cuvinte, caracterizată de colectivism, adică de aşteptarea ajutorului din partea comunităţii, lipsă de iniţiativă, viziune contraproductivă asupra proprietăţii private, nepotism şi primatul intereselor de grup. Radu Mazăre, ca, de altfel, mulți dintre primarii PSD, știa aceste lucruri. Nu cred că îi învață cineva și nici nu îi suspectez că au citit respectivul studiu, ci cred că au un simț politic ce le spune asta. Și au acționat în consecință.
Indiferent ce va face dreapta, va exista o categorie de oameni pentru care vor prima ajutoarele sociale și promisiunile primite, pentru că societatea românească are un grad foarte redus de individualism.
Acest lucru este pe cale să se schimbe. Din două motive: campania aceasta electorală este prima în care banii nu mai contează atât de mult, din cauza regulilor stricte în ceea ce privește finanțarea. În al doilea rând, partidele se tem să mai fure, se tem de dosare penale, se tem de DNA. Aceste lucruri îi pot scoate la vot și pe nehotărâți. Vom vedea, pe 5 iunie, cât de lent sau de rapid se produce această schimbare.
