Trei din patru deputați au considerat că nu era suficient că sunt conduși de un condamnat penal, au simțit nevoia ca și numărul 2 din Cameră să fie un penal. Un pasionat de Codul Penal.
La votul de ieri, 211 deputați au fost “pentru” mirungerea lui Florin Iordache ca vicepreședinte al Camerei și numai 77 “împotrivă”. La orice absență a lui Dragnea, Iordache își va relua activitatea de președinte al deputaților pe care a exercitat-o după execuția fostului președinte, Valeriu Zgonea. O execuție cerută tot de către Liviu Dragnea, tătucul suprem al partidului neocomunist social-democrat cu influențe ideologice teleormanizante din România. Cu această ocazie, Iordache și-a făcut mai evident ca niciodată statutul său de slugă extrem de loială lui Dragnea și a demonstrat încă o dată că este foarte mobil când vine vorba de nevoile șefului: dacă necesitatea este ca Iordache să presteze la Ministerul Justiției, maurul caracalean acolo se duce; când dorința stăpânului este să fie suplinit la Camera Deputaților, maurul care murise puțin învie și se duce moț ca locotenent al liderului. Cu alura lui de crash test dummy produs de niște ingineri dintr-o parodie cu accidente în lanț, Florinache este dispensabilul de serviciu, este un Hopa Mitică care cade-n cap și se ridică ca și cum ar cădea-n fund, fără efecte neuronale adverse.
Iar Dragnea știe că Iordache este candidatul perfect pentru slujba asta rușinoasă: este lipsit de discernământ, de inteligență și de o minimă favorabilitate estetic-populară, deci nu se supără nimeni când este pocnit peste ceafă și se prăbușește sub masă, dar loialitatea lui este chiar mai mare decât rezistența la bușiturile politice și de imagine în care este implicat constant. Practic, Iordache este un Superman al, simultan, lichelismului și lacheismului.
Dar nici măcar asta nu ar fi șocant, ci că trei din patru deputați nu au nici o problemă cu asta. Ba mai mult, cred că, în sinea lor, îl admiră până la sadism și limita urii, întrebându-se, disperați: “Oare nu sunt suficient de prost sau de lingău, ce are Iordache și nu am eu, de ce nu ajung și eu unde e el?!”.
Dacă e adevărată vorba care spune că un popor are liderii pe care-i merită, atunci e evident că reprezentanții poporului au șefii pe care și-i doresc și pe care-i admiră. Doar că se ascund în spatele votului secret cu bile.
