Dosarul „Apa Nova“ confirmă că există o legătură puternică între companiile private sau de stat care, într-un fel sau altul, depind de bugetele publice și autoritățile administrației locale și/sau centrale, și că această legătură este bazată pe corupție.
Confirmă că, în temeiul acestor legături, deciziile de interes public se iau împotriva intereselor publice și în favoarea exclusivă a beneficiarilor actelor de corupție. Confirmă că economia românească nu este o economie de piață liberă, ci o economie mafiotă de clan, în care legăturile la vârf bazate pe „ancore“ în serviciile de informații sunt esențiale pentru eșec sau succes. Confirmă că există o reală fraternitate transpartinică între Putere și Opoziție, liantul acesteia fiind corupția, și confirmă că, în lipsa unei reforme radicale a administrației centrale și locale, DNA nu va putea singură elimina corupția din România.
Prin anii ’90, dacă vizitai vreo reprezentanță a unei companii occidentale în România, puteai să observi, dacă erai atent, un omuleț șters, trecut bine de vârsta a doua, care ocupa un birou discret și care contrasta puternic, atât în vestimentație, cât și în comportament cu restul angajaților. Dacă întrebai cu ce se ocupă acel domn, ți se spunea că este „consilier“ pe probleme de piață. În realitate, toată lumea știa că este un fost ofițer de Securitate care făcea legătura cu oamenii relevanți din Sistem și fără serviciile căruia nici o companie străină nu avea șansa nici măcar să trezească atenția liderilor politici, darămite să spere la semnarea vreunui contract important pe bani publici. Companiile străine, care veneau să facă profit, au înțeles repede cum merg lucrurile în România și s-au adaptat rapid. Într-un timp relativ scurt, orice companie care se respecta avea propriul securist, sau propria echipă de securiști, care funcționa ca o curea de legătură între stat și capitalul privat. Capitalismul românesc a fost dintru început viciat de acest model ce a limitat drastic inițiativa privată românească autentică, a distorsionat piața liberă și a generat clanuri privilegiate, pe care Lucian Croitoru le numea „clicile de antreprenori de carton“.
Dăm pe repede înainte până în 2015 și aflăm de la DNA că „băieții“ s-au rafinat și că furnizorul de utilități publice Apa Nova are propriul serviciu de informații care, potrivit referatului procurorilor, își spionează și intimidează propriii angajați pentru ca nu cumva acestora să le treacă prin cap să spună ceva despre practicile corupte ale companiei. Dacă ar fi numai atât, adică doar spionarea angajaților și nici o faptă de corupție, și tot ar fi suficient pentru a aresta întreaga conducere a Apa Nova, cu reprezentanții francezi cu tot. În România există o lege ce protejează persoana care semnalează abuzuri sau acte de corupție, așa-numitul whistleblower, și este evident că „serviciul“ de la Apa Nova avea drept scop să prevină ca vreun angajat să facă uz de acest drept. Ceea ce înseamnă că la Apa Nova exista un grup de oameni al căror unic scop era să împiedice prin „mijloace specifice“ aplicarea legii române. Ceea ce pune întreaga companie în afara legii.
În calitate de cetățeni români și europeni, acei angajați care au fost urmăriți și cărora li s-au încălcat drepturile în mod atât de flagrant trebuie să acționeze Apa Nova în instanță și să ceară despăgubiri usturătoare, care să aducă această companie la faliment. Mai mult, dacă mai există ONG-uri care se ocupă serios de apărarea drepturilor omului, acestea trebuie să ofere asistență juridică tuturor celor care se angajează într-un asemenea demers.
În al doilea rând, cazul Apa Nova demonstrează că există un deficit de reglementare în această zonă. Companiile din toată lumea se bat să angajeze foști ofițeri ai agențiilor de informații și au chiar propriile „servicii“, dar acestea nu se pot angaja deschis în activități de lobby (deși o relație veche nu strică niciodată) și, în nici un caz, nu pot îngrădi în vreun fel libertățile civile ale angajaților. În România, această practică abuzivă pare să fie tolerată. Soluția ar fi ca Parlamentul să deschidă propria anchetă pe scară largă, la nivelul tuturor corporațiilor ce activează în România, care să aibă în vedere tocmai această practică anticonstituțională și să reglementeze activitatea puzderiei de servicii private de „securitate“, „protecție și pază“, precum și „serviciile“ similare asociate cu agenții economici în sensul protejării cetățeanului și prevenirii abuzurilor. Ne temem însă că acest lucru nu o să se întâmple. Dosarul DNA arată că Apa Nova avea practic în buzunar Consiliul General al Capitalei. Dacă prin mită sau șantaj – pentru că nimeni nu poate spune cu certitudine că securiștii Apa Nova s-au limitat la spionarea angajaților și nu au făcut dosare și consilierilor municipali pentru a-i putea controla – este mai puțin important pentru cetățean, pentru că rezultatul concret al acestei alianțe deloc sfinte este spolierea pe față și fără rușine a bucureștenilor.
Personajele-cheie ale acestei afaceri sunt un reprezentant al primarului general Oprescu, liderul (liberal) al majorității din Consiliul General și un reprezentant al companiei Apa Nova și al francezilor care o controlează. Acest triunghi vicios al corupției, format din executivul local (primarul PSD), legislativul local (consiliul dominat de PNL) și interesele private (Apa Nova), forjat în anii ‚90 cu binecuvântarea Securității, este atât de solid încât a funcționat perfect în ultimii 25 de ani generând miliarde și ar mai fi funcționat încă 25 generând alte miliarde dacă nu ar fi intervenit DNA. Dar DNA nu poate eradica singură corupția din România. Într-adevăr, avem motive întemeiate să suspectăm că acest triunghi administrație – instituții politice -grupuri de interese funcționează în toată țara, la nivel local, la nivel județean și la nivel central. Cine poate garanta că parlamentarii noștri nu sunt captivi unor interese private în același fel în care sunt consilierii municipiului București și că nu legiferează, exact ca aceștia, în folosul grupurilor de interese și în dauna cetățenilor? E chiar atât de greu să ne imaginăm că Guvernul Ponta servește interesele unor mari corporații care au nevoie de legislație favorabilă și în favoarea clienților politici precum Sebastian Ghiță, cărora le asigură contracte extrem de lucrative cu statul? Dosarul Microsoft este grăitor în acest sens. Poate cineva băga mâna în foc că alte companii, mai mari decât Apa Nova și mult mai puternice, nu își au propriile servicii de informații cu propriile liste de oameni-cheie din Guvern și Legislativ aflați pe statele de plată?
DNA poate aresta pe unul sau pe altul, poate destructura o rețea aici sau dincolo, dar nu poate schimba sistemul. Dimpotrivă, a devenit tot mai clar în ultimii ani că DNA este o grefă de normalitate europeană atașată la un organism bolnav de corupție, care se luptă din răsputeri să o respingă. Atâta vreme cât statul pare să fie captiv rețelelor de corupție, statul va fi mai degrabă ostil eforturilor DNA, așa cum s-a întâmplat din 2005 până astăzi, iar sistemul va supraviețui. Pentru a rupe legăturile forjate de Securitate acum 25 de ani care otrăvesc și secătuiesc România, avem nevoie de o reformă profundă a Statului, pe care actualele partide nereformate nu o pot face. Avem nevoie de o alternativă politică anti-corupție democratică și autentic liberală, înainte ca discursul justițiar să fie acaparat de extremismul naționalist.
