Lupta pentru Primaria Bucurestiului semnalizeaza falimentul unui anumit tip de politica: cel orientat exclusiv asupra demolarii adversarului. Strategia ciomagului in cap nu dispare din cauza aranjamentelor oculte, a unui non-combat deliberat, ci din motive mult mai prozaice. Din pacate, fenomenul nu marcheaza inceputul unei insanatosiri a climatului politic, ci din contra. Lipsa agresivitatii si a atacurilor cu dezvaluiri despre afacerile de coruptie si dosarele de Securitate ale contracandidatilor, scoase la rampa atat de des in campaniile trecute, are o explicatie cat se poate de simpla: instinctul de conservare. Sistemul ticalosit in care sunt prinse toate partidele noastre nu mai este in stare sa furnizeze politicieni care sa-si permita sa scoata la iveala afacerile murdare ale contracandidatilor fara sa se teama ca, in replica, le vor fi turnate in cap zoaiele propriilor ticalosii. Candidatii nu au abandonat tema coruptiei adversarilor pentru ca ea nu ar fi valida, ci din convingerea ca avalansa de acuzatii reciproce pe care ar declansa-o ar putea sa-i ingroape si pe ei.
M-am mirat ca Blaga nu a adus in discutie dosarele de la DNA ale lui Oprescu. Exista cateva acuzatii acolo care nu sunt de neglijat, oricat de mult ar incerca domnul doctor sa le minimalizeze, etichetandu-le ca vendeta politica. Ca, de exemplu, afacerea renovarii Spitalului Universitar, pe care a girat-o ca director. Pana acum nu am auzit vreo explicatie plauzibila data de Oprescu despre cum a fost posibil ca un contract semnat initial pentru suma de 3,5 miliarde de lei sa ajunga in final la 335 de miliarde de lei.
Insa isi permite Blaga sa mute disputa pe acest front avand in vedere ca a condus timp de trei ani vamile din judetul Oradea? Se pare ca nu. Numai un naiv ar crede ca activitatea lui Blaga in fruntea uneia dintre cele mai lucrative afaceri de stat nu a fost stransa intre copertele unui dosar si ca nu exista nici o sansa ca el sa si apara.
M-am mirat si ca Blaga nu a deschis gura despre afacerile de familie ale lui Oprescu. si ar fi avut ce spune. Doar modul in care fratele sau, Dorin Oprescu, a ajuns seful Casei de sanatate a armatei si justitiei si performantele sale financiare ar fi meritat o discutie in sine. Insa, este Blaga omul care sa faca asta? Nu sotia sa a ajuns sef al Directiei Juridice si de Control din Ministerul Educatiei si Cercetarii, de indata ce sotul a devenit ministru si dupa ce contracandidatii ei s-au retras din concursul pentru functie?
Este al naibii de greu pentru Blaga sa fie convingator acuzand sistemul ticalosit reprezentat de Oprescu-PSD cand el, ca ministru de Interne, i-a lasat pe toti generalii lui Nastase sa plece la pensie cu zambetul pe buze si cu buzunarele pline.
Este complicat sa te lupti cu cineva care are atat de multe lucruri in comun cu tine. De aceea asistam la menuete electorale, si nu la dispute autentice. Candidatii stiu ce o sa iasa daca scot ciomegele. stiu ca nici unul nu o sa castige vreun punct. stiu ca nu vor face decat sa sporeasca lehamitea oamenilor.
De aceea s-au refugiat in discutii despre "proiecte", despre ce trebuie facut pentru Bucuresti, despre lucrurile care "ii dor cu adevarat pe cetatenii Capitalei". Iar instinctul lor de conservare a fost corect. La fel si motivatia oficiala a unei astfel de strategii. Bucurestenii
s-au saturat sa fie rasplatiti cu o proasta sau corupta administrare pentru ca au votat corect din punct de vedere politic. Nu mai vor rafuieli ieftine intre partide din care sa se aleaga doar cu rolul de arbitru intre un rau mai mare si unul mai mic. si da, vor in schimb sa li se prezinte solutii serioase, realiste, care sa le amelioreze macar cosmarul traficului, al gunoaielor, al lipsei de spatii verzi.
Ghinion, insa! Nici Blaga, nici Oprescu, nici Orban, nici restul nu sunt manageri, administratori autentici, oameni pe care chiar sa ii crezi cand vorbesc despre cum ar putea fi rezolvata criza parcarilor si care nu ar indrazni sa debiteze aberatii monumentale precum cea cu autostrada suspendata care sa treaca prin mijlocul Bucurestiului. Nu, partidele au trimis la inaintare tot politruci. Blaga este un activist, un bun organizator, se pare, de partid. Oprescu este, de asemenea, un politruc; simpatia pe care si-a castigat-o se datoreaza discursului sau de stanga si unei carisme à la Ion Iliescu, de om "de bine". Punctele pe care le are in plus fata de Blaga se datoreaza exclusiv faptului ca vorbeste mai bine si mimeaza mult mai natural competenta. Orban – si el un activist, poate luminat candva, demult, cand aripa tanara a liberalilor nu se dedulcise inca la bani grei.
Disputa electorala pe care bucurestenii o meritau dupa 18 ani de la caderea regimului Ceausescu ar fi trebuit sa se poarte intre oameni a caror cariera sa fie marcata mai degraba de succese decat de esecuri. Cu mult mai multe idei decat dosare penale tinute la sertar. Intre oameni tineri, cu energie, care vor sa dovedeasca ceva, nu intre activisti blazati, care nu mai cred in luptele pe care le duc. si carora a inceput sa le sune fals propria voce.
