Cît jumătate de milion de oameni iese pe străzi în Ucraina de spaimă că va pierde pentru totdeauna ocazia de a intra în Europa, ce ispravă faci dacă nu eşti bun de nimic atunci cînd intri este probat de România în fiecare zi lucrătoare, adică atunci cînd lumea nu e liberă să se zgâiască la tancuri, rachete sol-aer şi Kalaşnikovuri ca duminica trecută de 1 decembrie, arătându-şi nivelul de dezvoltare cognitivă- sub 12 ani şi sub 2 la matematică în testul PISA, tocmai publicat de OECD.
Ai crede că aceste două teme fundamentale, eşecul statului de a educa oamenii suficient pentru a extinde cea mai slabă economie din UE şi cel de a absorbi banii practic gratuiţi redistribuiţi de UE în scopul dezvoltării noastre ar trebui să aibă efectul unui duş rece care să adune pe şefii partidelor parlamentare plus şeful statului să facă urgent o înţelegere asupra cîtorva măsuri de bază fără de care ţara se duce pur şi simplu de râpă. Că nu există ţară care să reziste să piardă studenţii buni la matematică şi ştiinţe, mult mai puţini ca media OECD, de altfel, către alte economii mai dezvoltate, şi să piardă anual sute de milioane educând mii de doctori pentru alte economii mai performante, cu bugete sociale de sute de ori cât noi. Tocmai a fost publicat Indicele de consum european pentru serviciile de sănătate 2013, care arată că la servicii medicale şi la rezultatele tratamentelor suntem pe ultimul loc alături de Serbia, de exemplu mortalitate infantilă, ratele de avort, anii de viaţă pierduţi a căror pierdere putea fi prevenită, depresie, infecţii rezistente la antibiotice. Şi încă mai tăiem din servicii, că nu avem bani.
Şi nici nu vom avea, că din cauza conflictului politic de la noi nu avem cum face rost de bani. Cota unică nu se poate creşte, că sar în sus investitorii şi liberalii al căror electorat e contra, deşi între timp s-au cam strâns dovezi că eficient e să reduci durata plătirii taxelor mai degrabă decât ce fel de taxe plăteşti (şi nu costă nimic). Alte taxe sînt deja prea mari şi lovesc în consum. Ideea de a scădea CAS e absurdă având în vedere deficitul din sistemul de pensii, chiar dacă unii cred- fără nici o estimare econometrică publicată în acest sens- că ar ajuta economia. Accize la alcool şi tutun s-au tot pus. A venit rîndul benzinei. Ideea nu e ilogică, avînd în vedere traficul din România, excesiv şi destul de neproductiv- nimeni nu renunţă să tragă cu maşina căţelul şi purcelul cu orice ocazie, după nici o scumpire nu a scăzut traficul, nici măcar în rural, ceea ce e o dovadă că mai e loc. Dar nu vrea şeful statului, care crede că cei 0.07 eurocenţi la litru sunt o bună ocazie să îşi facă el campanie electorală ca să mai fie şi prim ministru o tură, ca Putin, după două mandate pline de „succesuri” şi tăieri de salarii cu 25 la sută, ceva mai multişor. Pentru asta atacă bugetul la Curtea Constituţională, zguduind leul şi ratingul de ţară la câteva zile după ce Comisia Europeană a trebuit să se delimiteze de declaraţiile lui la fel de electorale şi cît se poate de contraproductive despre unirea cu Moldova. Iar populismul atacării salariilor primarilor e penibil- ori vrem să scădem corupţia, ori nu vrem. Au salarii de mizerie, parcă prefer să le mai dăm ceva, că DNA oricum îi vânează (şi noi, că le monitorizăm firmele favorite) decât să îşi ia singuri. E raţional să îi monitorizăm, dar şi să le creştem salariile, şi suma în discuţie nu e o problemă.
Nu că alianţa de la guvernare e mai bună. Jandarmii bat în sătenii din Pungeşti fără nici un efort de dialog. Eu nu-mi amintesc să mă fi invitat cineva vreodată la o discuţie despre dependenţa energetică a României şi dacă merită să plăteşti pentru ea cu riscuri ecologice şi cu democraţia locală. Legea minelor a picat din greşeală la Senat, dar configuraţia votului arată că sînt mari şanse ca o majoritate să o voteze la Cameră profitând de demobilizarea străzii. E legea tunurilor din minerit, Roşia Montană şi ce mai urmează. Manifestanţii Roşia Montană sunt pe faţă reprimaţi de poliţie: lotul „Luneta”, Claudiu Crăciun şi restul nu sînt urmăriţi pentru distrugere, semn că poliţia ştie că nu au spart ei geamul, ci pentru ultraj (minim doi ani închisoare) că au strigat „Jos Daniel Barbu”. La fel, ecologistul Mihai Goţiu de la Cluj în preajma căruia nu s-a spart nici un geam. Aştept legislaţia specială la legea descentralizării, care e doar o lege cadru, ca să vedem dacă se mai drege ceva din cedarea standardelor şi controlului la nivele unde nu pot funcţiona. Dar orice ar fi, guvernul trebuie să guverneze cât nu trece o moţiune de cenzură, şi atacarea bugetului e o idee iresponsabilă.
O estimare OECD arată că dacă am aduce toţi elevii la nivelul doi de capacitate în matematică performanţa economică a tuturor ţărilor OECD ar creşte cu 200 de trilioane de dolari. România e prea săracă pentru a fi măcar în OECD (consecinţă, studenţii mei români nu se pot angaja acolo), dar proporţional situaţia e la fel. Deocamdată, şcoala nu reuşeşte să aducă măcar la nivel mediu jumătate din elevi la matematică, română şi ştiinţe. Întreb din nou: cînd creăm o şcoală în care să pregătim pe toată lumea, în care sistemul de evaluare să fie treptat, nu concentrat pe un BAC final inadecvat, şi modelat după PISA? Albania şi Polonia au progresat- dovadă că se poate în regiunea noastră. Noi nu. Noi am făcut doar reforme, din acelea care pierd din vedere pădurea din cauza copacilor şi ca atare nu am schimbat nimic.
Cîte zile naţionale trebuie să mai treacă pentru a ne apuca de vreo treabă? Am uneori impresia că unii lideri din România şi-au pierdut pur şi simplu minţile, aşa de destructiv e ceea ce fac. Emisiunea de mare audienţă a BBC, Today, m-a sunat acum cîteva dimineaţi să mă întrebe de ce Germania şi Franţa au semnat alături de Cameron contra libertăţii de mişcare pentru români şi bulgari. Veneam din America şi eram parţial trează, aşa că am răspuns destul de improvizat: că de fapt noi pierdem mai mult prin migraţie decît englezii, cum explică Paul Collier de la Banca Mondială săptămîna asta, într-un spaţiu al libertăţii de mişcare şi de muncă ţara mai slabă economic e distrusă de braindrain, nu se mai crează niciodată acea masă critică a inovării şi antreprenoriatului de care ai nevoie să te dezvolţi. Cum plastic spune Collier, societăţile nu îşi pot permite să îşi piardă mereu zînele bune şi să îşi păstreze etern liderii răi. Dar în timp ce vorbeam mă gîndeam că e semn prost, foarte prost, că Franţa şi Germania au simţit nevoia să arate publicului lor că există europeni de mîna a doua. Nu mă priveşte pe mine, eu sînt în lumea întâia, dar aş fi considerat normal săptămâna asta ca şi premierul, şi preşedintele să se gândească cum răspund în comun la asta, eventual să ne convoace pe toţi să lucrăm la un răspuns, că aici e marea încercare care ne aşteaptă, riscăm să ne alegem din UE doar cu dezavantajele, o să se restrângă Schengenul din cauza sărăciei noastre. Cum câştigăm ca proiect colectiv, că individual toate sunt bune dacă uiţi de unde vii şi ce se întâmplă acolo.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
