Nu cumva adevăratul obiectiv al USL este de a-i exaspera pe occidentali, care, în ultimă instanţă, ar putea decide să se descotorosească de o ţară atât de complicată ca România?
Şi-acum? Ce ne-a rămas, de fapt, după un pârjol nemaivăzut, aruncat peste ţară de un parlament, reconfigurat ca la co mandă, înainte de alegeri, pe principiul „vând-şi-cumpăr” şi, în plus, aflat în va canţă? Ce a câştigat guvernul („cel mai cinstit”?) în materie de „programe” şi „pro iecte” de gestionare a crizei, când de o lună şi jumătate şedinţele lui sunt preponderent destinate suprimării unui singur om? Ce a câştigat Preşedinţia României, având la pupitrul ei un inte ri mar, care, după ce şi-a satisfăcut cheful maniacal de a fi la Cotroceni, s-a grăbit ca, în trei săptămâni, să „joace” cât sus pendatul în opt ani, încălcând Constituţia pe care clamase că o apără, în nu mele eliminării aceluiaşi singur om? Face capul unui singur om atât de mult pentru USL, încât să dea foc la ţară? Eu cred că nu. Ei cred că da.
Continuarea în Revista 22
