Adrian Severin și-a primit sentința: patru ani de închisoare, pentru luare de mită şi trafic de influenţă. Lăcomia și prostia i-au venit de hac. Nu-i ajungea milionul de euro din conturile personale, listate în declarația de avere de la Parlamentul European. Nu-i ajungeau nici leafa boierească de la Bruxelles, nici garanția unei pensii dolofane. Îi mai trebuia un supliment.
Și a picat pleașca tradițională: şpaga promisă de niște domni britanici, în schimbul depunerii unor amendamente la legislația europeană. Ghinion: domnii aceia erau ziariști și testau rezistenţa la corupție a unor eurodeputați. Orbit de lăcomie, Severin n-a simțit pericolul. A mușcat momeala cu fălcile lui grase, de bursuc hrănit cu caviar.
Justiția română nu putea pronunța altă sentință decât condamnarea la închisoare. Nu doar Codul Penal o obliga la asta, ci și precedentele. Colegi de «lot» cu Adrian Severin, doi europarlamentari străini au ajuns de mult după gratii. Austriacul Ernst Strasser a încasat trei ani și jumătate, iar slovenul Zoran Thaler – doi ani și jumătate. Amândoi și-au primit sentința în 2014, astfel că se apropie de ispășirea pedepsei.
Severin, însă, abia începe. Și asta, pentru că el a avut cea mai absurdă abordare a propriilor fapte. A sfidat evidența, a jignit justiția, s-a prezentat ca un patriot martir, pe care forțe malefice ale planetei vor să-l reducă la tăcere. De ce această înverșunare a Răului Planetar împotrivă Binelui Național întrupat de martirul-de-caviar? Pentru că el, Severin, reprezintă românismul, iar românismul trebuie să piară!
Ultimele zile de libertate arată degringolada totală a acestui personaj ridicol. De luni până miercuri, a avut câteva ieșiri publice de un penibil absolut.
Luni dimineață a oferit națiunii un filmuleț în care, cu o înfățișare cadaverică, își anticipa condamnarea. Era ziua ultimului termen în procesul său de la Înalta Curte.
Convins că în după-amiaza aceleiaşi zile va preda şireturile la Rahova, Severin a lăsat naţiunii un mesaj preventiv, pe un ton dramatic, ca un bilet de adio. Seamănă teribil cu Adrian Năstase varianta 2012, pare că i s-au înecat corăbiile. Face pe viteazul, dârzul, curajosul, dar mai are un pic și, la fel ca tizul său, își trage un glonț razant cu gușa.
În două minute și trei secunde, Severin îndrugă minciuni cu cadența unei mașini de cusut. El e Cel Bun, contabilizează „25 de ani de luptă dusă pentru demnitatea, libertatea și bunăstarea poporului român“, dar Cei Răi vor să-l doboare. Vorba lui: „Eu fac parte din istoria României“.
Cine sunt Cei Răi? „Călăii în robă“ (a se citi: judecătorii), „rețele, conspirații, planuri oligarhice“, unii care „voiau ca România să nu mai fie a românilor“.
În schimb, Cel Bun e gata „să-și poarte crucea“, căci „suferința purifică și înalță“. Păcat că e victima unei „farse judiciare“!
Pe Severin nu-l preocupă propria soartă, nu, el e cu gândul la suferințele bietului norod: „las în urmă o ruină“, „un popor sufocat de frică, ură și neputință“, sub „povara terorii statului colonial“. Panseul de final e de-a dreptul superb: „Oricât de lungă ar fi noaptea, ziua îi va urma“. Dar nu s-a „înnoptat“ chiar luni, pentru că instanța a rămas în pronunțare. Miercuri, însă, a venit sentința: patru ani cu executare. Momentul a fost întâmpinat de Severin cu un nou mesaj public.
În timp ce-și făcea bocceluța pentru Rahova, Patriotul și-a găsit timp să încredințeze națiunii și istoriei, prin Facebook, următoarele: „Sentința a fost pronunțată. Comedia s-a terminat. Mai precis, acest act al comediei. Așa cum mă așteptam, ceea ce a început ca o farsă jurnalistică s-a sfârșit printr-o farsă judiciară. Aceasta nu a fost lupta dintre cinste și corupție, ci dintre patrie și dușmanii ei. Într-o colonie nu există stat de drept. O bătălie s-a încheiat, dar istoria nu se sfârșește aici. Românii vor merge mai departe. Victoria va fi a lor. Victoria va fi a noastră“.
La final, ridicolul a fost total: cum adică „a noastră“? Am furat, cumva, împreună? În rest, nicio surpriză: Patria era bine apărată de patriotul Severin, dar pe Patriot nu-l apăra nimeni de propriile şpăgi. În drum spre Rahova, fostul ministru de Externe (da, a ocupat și o asemenea funcție!) a mai dat câteva declarații pentru televiziuni. Și a zis: „Nu mi-e frică de închisoare, ci mi-e frică pentru soarta României“. Păi, vedeți? Așa patriot, mai rar! În aceste clipe grele, în care se gândește cum va fi la primul duş „cu băieții“ și care-i treaba cu WC-ul turcesc, ceea ce-l preocupă pe el e soarta mea, a ta, a noastră… soarta României!
Gândul îmi zboară, instantaneu, la un alt personaj tragic format (ca și Severin) în canoanele comuniste: Nicolae Ceaușescu. Pe 25 decembrie 1989, înainte de a fi executat, acesta a perorat: „România va trăi în veci de veci. Toți trădătorii, oricâți vor fi… Va trăi România… și poporul român liber, nu cu trădătorii!“. Carevasazică, și pe Ceaușescu îl ardea grija de popor, nu de faptul că militarii îl împingeau spre zidul execuției!
Ce ne spune Severin pe 16 noiembrie 2016, înainte de a fi încarcerat? „Acest proces n-a fost o luptă între corupți și cinstiți, ci o luptă între patrioți și trădători… Mie mi-e frică pentru soarta României, nu de închisoare“. Tot „trădători“, tot grijă față de soarta României. Diferența e că dictatorul Ceaușescu brava în fața morții, în vreme ce democratul Severin devine patriot în fața unei
condamnări de drept comun.
La ce i-a folosit lui Severin toată această mascaradă? La nimic. O fi crezut, ca și Voiculescu sau Năstase, că impresionează instanța. Fatală eroare! Dacă, în fața evidenței, recunoștea din start faptele, scăpa mult mai ușor, iar acum se apropia de li-bertate. Dar educația comunistă de la „Ștefan Gheorghiu“, altoită pe privilegiile capitalismului de cumetrie, l-a transformat într-un monstru. Unul îngrozitor de patriot!
