O data cu formarea noului Guvern, am putut constata ca nu mai avem de-a face cu Ministerul Culturii si Cultelor, ci cu cel al Culturii si Patrimoniului National. Explicatia ne-a furnizat-o premierul Boc, care a inteles ca "este o problema sensibila la Culte" si a separat componenta respectiva, transferand-o sub forma unui secretariat special in directa subordonare a prim-ministrului (nu cautati pe site-ul Guvernului organigrama, o veti gasi pe cea veche).
Nu-i greu de inteles care e "problema sensibila": la conducerea ministerului a fost numit Kelemen Hunor, un reprezentant al UDMR – evident, maghiar si neortodox. Vicepresedintele PDL Cezar Preda si-a exprimat dezacordul fata de aceasta numire, invocand parteneriatul strategic dintre acest partid si Biserica. Presa vorbeste si de unele nemultumiri ale Patriarhiei, care ar dori ca Biserica Ortodoxa Romana sa nu depinda in nici un fel de un ministru de alta religie, dezmintite oficial de conducerea BOR.
Parteneriatul la care se refera deputatul Preda (diferenta semantica dintre "culte" si "biserica" este minora, dar semnificativa) inseamna, conform programului de guvernare, "promovarea unui parteneriat activ intre stat si culte prin crearea unor centre de asistenta sociala, incurajand astfel misiunea sociala a bisericilor si a celorlalte culte", deci are mai multa legatura cu Ministerul Muncii, al Familiei si al Protectiei Sociale decat cu cel al Culturii. Asadar, numirea dlui Kelemen Hunor nu avea nici o legatura cu acest parteneriat.
Ma tem ca explicatia nervozitatii pricinuite de ministeriatul udemeristului trebuie cautata mai curand in zona maloasa a cliseelor din seria "Romania e condusa, in proportie de 80%, de minoritari" sau "nominalizarea lui Kelemen Hunor, un scuipat pe obrazul Romaniei" – veti ghici, desigur, publicatiile in care au aparut zilele acestea titlurile respective. Daca nu cumva problema e mult mai pamanteasca – administrarea bugetului Cultelor. (Ma intreb din nou: de ce trebuie ca statul sa finanteze cultele religioase, care sunt, in definitiv, niste asociatii private?)
Indiferent daca a fost rezultatul presiunilor discrete, dar eficiente, din partea Patriarhiei sau al intentiei de prevenire a unor viitoare tensiuni, am convingerea ca semnificatia separarii Cultelor de Cultura nu este cea a neimplicarii Bisericii in politica. As recunoaste mai curand, alaturi de Alin Fumurescu ("O poveste de Craciun cu Tocqueville" – www.presa.nu), tendinta ingrijoratoare de apropiere a actualei conduceri a BOR de zona politica.
De la infiintare, Ministerul Culturii si Cultelor a avut ministri de toate orientarile – social-democrati, liberali, democrat-liberali (pentru rigoare, populari), fara a irita sensibilitati. Ba chiar si comunisti, daca avem in vedere "Departamentul Cultelor" dintre 1957 si 1989. Un lucru este evident: Kelemen Hunor nu a fost lasat sa administreze Cultele pentru ca este maghiar si pentru ca nu este ortodox. Ce alta definitie ostensiva pentru "discriminare" sa cautam? Daca americanii au reusit pana la urma sa-si aleaga un presedinte non-WASP (White Anglo-Saxon Protestant), se pare ca democratia romana mai are de lucru. Sper ca mai putin de doua sute de ani.
