Un an cu Ponta. Capra vecinului a murit

Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bilanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pedeliste, pe care acum le reproduce cu mult talent. Stilul neaoş în care o face demonstrează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele.

Atunci când îşi face rondul pe la te­le­vi­zi­uni, în medie trei pe săptămână, pre­mi­erul Ponta susţine că USL este „pe deplin la guvernare“ de doar 5 luni. O ia pe scur­tătură, scăzând negativele din cele 7 luni de gestaţie din 2012, în care s-au în­grămădit puciul, campania electorală, listele lui Bar­roso, noaptea democraţiei, spaima Europei şi bejenia investitorilor. Când însă vrea să facă bilanţuri fes­tiviste cu „realizărili“, la socoteală îi iese anul în­treg, cu bonus viitorul lu­minos de până în 2016. Chestie de ex­ce­lenţă în comunicare, ar spune lăudătorii Im­pecabilului. Aşa o fi. Chiar şi un rahat cu trei măsline alături, ambalat în hârtie cerată, legat cu funduliţă şi stropit cu odi­colon pare un cadou de Paşte până îl desfaci şi îţi bagi nasul. Când o veni vre­mea aia, greu de spus, că românu-i răb­dător din fire.

E drept însă că partea plină a paharului con­ţine, în linii mari, ingredientele de ca­re vorbesc liderii USL: guvern solid, sta­bilitate politică şi economică, legitimitate. Motiv de satisfacţie deplină, cam în răspăr în­să cu sondajele. În lipsă de opoziţie şi de alternativă, USL ar obţine în alegeri tot un scor imens, în contradicţie cu pe­si­mis­mul şi nemulţumirea legate de actul gu­vernamental în sine. Spre oftica lui Ponta, mă­reţul său guvern se bucură cam de tot atâta credibilitate ca Guvernul Boc. Totuşi, în economie plusurile şi minusurile sunt echilibrate, aşa cum arată Dan Popa într-o analiză pe HotNews.ro, ce­ea ce, prin comparaţie cu negrele aştepări, reprezintă o realizare, principala, care nu poate fi omisă.

Dar chiar şi aşa, punând în capul listei stabilitatea ma­croeconomică şi trecând pes­­te „greşelile tre­cutu­­lui“, cele ale prezentului tot re­uşesc, unele, să-ţi mute na­sul. Mizând că Bruxellesul – în absenţa reeditării experimentelor de vara trecută şi a păstrării aparenţelor sta­tului de drept, voit încrezător în bene­ficiile coabitării – îşi va subţia vigilenţa (vezi declaraţiile lui Van Rompuy), re­gimul Ponta de abia de puţin timp a în­ceput cotropirea totală. Periculoasa do­minaţie se extinde în ritm alert, singurele instituţii rămase, deocamdată, neatinse fiind serviciile secrete. Tot ceea ce hulea USL la vechiul regim: hoţie, politizare, cli­entelizare este dus pe noi culmi, dar cu metode mai sofisticate.

Citeşte continuarea în Revista 22