Faptul că Ponta îşi ambalează festivist bilanţul de un an nu surprinde, au făcut-o toţi premierii. Pentru început se impunea ceva mai multă reticenţă, a trecut prea puţin timp şi de la „evenimente“, şi de la vremea când înfiera „ticăloşiile“ pedeliste, pe care acum le reproduce cu mult talent. Stilul neaoş în care o face demonstrează însă că nu le-a aprofundat suficient consecinţele.
Atunci când îşi face rondul pe la televiziuni, în medie trei pe săptămână, premierul Ponta susţine că USL este „pe deplin la guvernare“ de doar 5 luni. O ia pe scurtătură, scăzând negativele din cele 7 luni de gestaţie din 2012, în care s-au îngrămădit puciul, campania electorală, listele lui Barroso, noaptea democraţiei, spaima Europei şi bejenia investitorilor. Când însă vrea să facă bilanţuri festiviste cu „realizărili“, la socoteală îi iese anul întreg, cu bonus viitorul luminos de până în 2016. Chestie de excelenţă în comunicare, ar spune lăudătorii Impecabilului. Aşa o fi. Chiar şi un rahat cu trei măsline alături, ambalat în hârtie cerată, legat cu funduliţă şi stropit cu odicolon pare un cadou de Paşte până îl desfaci şi îţi bagi nasul. Când o veni vremea aia, greu de spus, că românu-i răbdător din fire.
E drept însă că partea plină a paharului conţine, în linii mari, ingredientele de care vorbesc liderii USL: guvern solid, stabilitate politică şi economică, legitimitate. Motiv de satisfacţie deplină, cam în răspăr însă cu sondajele. În lipsă de opoziţie şi de alternativă, USL ar obţine în alegeri tot un scor imens, în contradicţie cu pesimismul şi nemulţumirea legate de actul guvernamental în sine. Spre oftica lui Ponta, măreţul său guvern se bucură cam de tot atâta credibilitate ca Guvernul Boc. Totuşi, în economie plusurile şi minusurile sunt echilibrate, aşa cum arată Dan Popa într-o analiză pe HotNews.ro, ceea ce, prin comparaţie cu negrele aştepări, reprezintă o realizare, principala, care nu poate fi omisă.
Dar chiar şi aşa, punând în capul listei stabilitatea macroeconomică şi trecând peste „greşelile trecutului“, cele ale prezentului tot reuşesc, unele, să-ţi mute nasul. Mizând că Bruxellesul – în absenţa reeditării experimentelor de vara trecută şi a păstrării aparenţelor statului de drept, voit încrezător în beneficiile coabitării – îşi va subţia vigilenţa (vezi declaraţiile lui Van Rompuy), regimul Ponta de abia de puţin timp a început cotropirea totală. Periculoasa dominaţie se extinde în ritm alert, singurele instituţii rămase, deocamdată, neatinse fiind serviciile secrete. Tot ceea ce hulea USL la vechiul regim: hoţie, politizare, clientelizare este dus pe noi culmi, dar cu metode mai sofisticate.
Citeşte continuarea în Revista 22
