Cum preferi să fii jefuit? Prin inflaţie (varianta soft: dobânzi real-negative), printr-o taxă-surpriză pe depozitele bancare cum fusese pregătită iniţial în Cipru sau prin austeritatea ce acompaniază planurile de salvare a…băncilor? Există vreun mod de a-ţi proteja valoarea economiilor?
Despre salvare s-a tot vorbit în Europa în ultima vreme. Cetăţenii nu văd însă nici un ban din ce s-a pregătit sau se pregăteşte pentru Grecia, Irlanda, Spania, Cipru, etc. Este vorba invariabil despre salvarea băncilor cu probleme-banii sunt pompaţi în sistemele bancare fie printr-un împrumut acordat Guvernului de combinata FMI-UE, fie asistăm la preluarea la datoria publică a mizeriilor din bilanţurile băncilor- contribuabilul urmând să acopere din viitoarele taxe şi impozite deficitul astfel creat sau serviciul mai mare al datoriei publice (costurile cu dobânzile).
Ca regulă, pierderile băncilor din statele salvate nu sunt lăsate să se extindă spre contra-părţile lor europene cum s-ar întâmpla în cazul unui faliment obişnuit în economie. Cumva planurile de salvare sună cam aşa: “luaţi repede nişte bani, aruncaţi-i în băncile voastre până nu se activează tot soiul de produse toxice care le implică şi pe ale noastre, puneţi-vă apoi repede contribuabuabilii la plată şi privatizaţi accelerat ca să faceţi rost de bani”. Închiderea Laiki Bank din Cipru, convenită în planul de salvare recent, se face cu transferul “părţii bune”şi implicit a statutului de contra-parte faţă de terţii ce contează spre Bank of Cyprus, după modelul BCR-Bancorex. Pierd acţionarii (majoritar e statul cipriot), pierd deponenţii negarantaţi de plafonul de 100.000 euro dar pierderile se opresc aici, nimic nu se exportă peste graniţă în sistemele bancare ale salvatorilor. După care cipriotul de rand, care tocmai a fost “salvat” printr-un împrumut angajat ce trece de jumătate din PIB-ul ţării (10 miliarde euro), trebuie să pună osul la treabă generaţii de acum în colo.
Se poate şi altfel, e mai bună ieşirea din zona euro a statelor cu probleme şi devalorizarea monedei (că de falimentul băncilor şi păstrarea statului în cauză în euro-zone nu cred că se pune problema)? Nivelul de trai al populaţiei se va deteriora brusc dar apoi economia îşi poate reveni prin exporturi (moneda se depreciază abrupt), costul redus al forţei de muncă atrage noi investiţii. În caz contrar, rămânerea în euro nu face posibilă deprecierea, politicile de austeritate sunt singurele puse pe tapet, datoriile rezultate din salvarea ţării ajung să atârne tot mai greu. Esenţial este că politicienii care se află la putere când ţara iese din euro riscă să fie măturaţi la proximele alegeri dacă economia nu dă semne de revenire rapid şi cine riscă să plece de la ciolan în şuturi? Aşa că aceştia se grăbesc să “salveze” ţara prin noi împrumuturi şi să mute viitoarea criză de proporţii pe umerii generaţiei viitoare de politicieni şi contribuabili.
Revenind la întrebarea din titlu, răspunsul este evident Nu! Dacă ai ceva capital, ai mari şanse să ţi se erodeze ca urmare a viitoarelor politici salariale, fiscale şi bugetare. Fie direct-printr-o taxă mai mare pe câştigul din dobândă până ajunge să nu mai acopere inflaţia, fie o dobândă real-negativă din start care să susţină politica mai relaxată a băncilor centrale, ori o taxă surpriză pe depozite-poate fi botezată taxă de solidaritate. Fie indirect-poate vei apela la ei ca să te susţii când ai probleme la job, să acoperi nişte taxe mai mari pe proprietate, nişte impozite neprevăzute sau facturile tot mai presante la utilităţi.
Ce poţi face? Din păcate, cel mai bun sfat este să-ţi educi flexibilitatea şi capacitatea de reacţie şi adaptare. Nu se pot indica strategii clare de protecţie şi plasament din simplul fapt că situaţia este volatilă iar evoluţiile imediate greu de anticipat. Greu, dar nu imposibil, cel puţin pe ultima sută de metri. Existau semnale şi pentru ruşii bogaţi din Cipru (inclusiv prin ziarele germane) dacă ar fi ştiut să le audă cu câteva luni înainte de planurile negociate pentru salvarea ţării. Transferuri de bani în ţări cu economii mai stabile şi grade de îndatorare mai reduse se pot face rapid, piaţa europeană permite încă transferuri ale forţei de muncă fără restricţii, economiile se pot muta dintr-o valută în alta, etc. La fel de bine poţi investi nişte bani în gospodăria unor rude de la ţară (solarii, o livadă) care să îndulcească traiul viitor la oraş, poţi păstra valori mici la purtător (valute forte, metale preţioase-nu sunt sigur că vor scăpa neatinse casetele bancare cu valori în caz de naţionalizări viitoare), se pot gândi strategii de optimizare fiscală. Actuala putere de cumpărare a economiilor noaastre se va deteriora în viitor (poate chiar unul apropiat) dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să reducem, pe cât se poate, gradul şi viteza deprecierii.
