Caut partid. Să aibă în titlu „forţa”, „dreapta”, „civic”, „republican”, să fie deja înscris şi pe piaţă. Ofer pensie deţinătorului de drepturi şi loc în Parlament. Garanţie contra disidenţi. Electorat irelevant. Cam aşa sună zilele astea efortul pe ultima sută de metri al comandoului însărcinat cu relansarea dreptei, care nu mai are timp să înscrie un partid nou pentru MRU (şi la ce bun !) aşa că s-au hotărît să cumpere unul de pe piaţa liberă. El se va alătura la fel de ficţionalelor entităţi „Fundatia Creştin-Democrată” (FCD), Partidul Noua Republică, Iniţiativa Civică de Centru-Dreapta şi PNŢ-cd aripa Aurelian Pavelescu, care vor încerca toate să mai rupă nişte locuri de pe listele deja subţiate de impopularitatea lui Traian Băsescu de la Partidul Democrat Liberal. În cele ce urmează am să trec în revistă capitalul electoral şi de imagine adus de această combinaţie, căreia i se conferă şi nu mai puţin de trei co-preşedinţii, la paritate cu preşedintele ales al PDL, Vasile Blaga.
Fundatia Creştin-Democrată a lui Teodor Baconschi, condusă de directorul executiv Adrian Papahagi, are a se mîndri cu sediul său RAAPPS din cartierul Primăverii, unde pentru cei 500 de metri pătraţi fundaţia plăteşte 800 de euro pe lună, cam de zece ori sub preţul pieţei. Asta dovedeşte un spirit întreprinzător care îndreptăţeşte ambiţia respectivilor de a conduce şi ţara. Baconschi şi Papahagi, unul cu blogul, altul cu scrisul, sînt autorii celebrei expresii « ciumpalaci » din ianuarie, care a dus la furia manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi căderea guvernului Boc. În afară de asta capitalul lor politic mai include lista de invitaţi de la ultimul lor cocktail, o listă de suplimente în revista 22 din banii doamnei Plăcintă, binefăcătoarea fundaţiei, şi vreo două volume cu tiraj confidenţial din gîndirea dreptei creştin democrate. Fundaţia mai e şi deţinătoarea legală a « brandului » omonim « Baconschi » (« Pentru informaţii suplimentare, adresaţi-vă medicului sau farmacistului »), cf declaraţiei titularului la ultimele alegeri interne PDL, cînd brandul nu s-a bucurat de multă căutare.
Partidul Noua Republică a lui Mihai Neamţu, despre care tînărul lider, conducător, căpitan şi aspirant la un loc în Parlament ne-a vorbit prima oară vara trecută, ca despre un proiect al lui Sebi Lăzăroiu, superiorul său pe atunci la departamentul propagandă, a aparut in toamna anului 2011, ca urmare a publicării pe internet de catre liderul Mihail Neamtu a unui manifest intitulat „Crez politic” si completat ulterior cu un „Manual de luptă”. Partidul are deja două mari Adunări Naţionale la activ, una în satul Leleşti-Argeş, unde tînărul lider a şi fost ales şef, fără nici o concurenţă. Dl. Mihail Neamţu explică pentru Money Express ce sacrificii a făcut intrînd în politică: „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu şofer, casă de la RA APPS. Mai aveam un post de director ştiinţific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa.” El este autorul celebrei formule de la alegerile prezidenţiale din 2009 : « Duminică, vom descoperi nu doar dacă preşedintele îşi merită poporul, ci şi dacă poporul îşi merită preşedintele ». Este cunoscut să aducă un surplus de claritate şi pragmatism doctrinar, de exemplu în formula « nu eşti moştenitorul pipei lui Mircea Eliade şi totuşi deplângi persecuţia împotriva ultimilor fumători care doresc să-şi consume, cu riscuri medicale asumate, iarba de tutun ». Într-un an de luptă politică înverşunată, dl. Neamţu se poate mîndri că a reuşit să îşi elimine orice potenţial rival la conducerea viitorului partid de buzunar, ca şi orice tehnocrat, odată cu eliminarea concurentului principal, avocatul specialist în chestiuni fiscale Gabriel Biriş. Definit de intelectualii răutăcioşi ca Liviu Ornea ” o clonă a căpitanului Codreanu corcit cu Păunescu”, şi victima unei campanii de ură promovată online de o conspiraţie iudeo-masonică incluzînd pe Michael Shafir şi subsemnata, tînărul lider aduce o zestre importantă în noua combinaţie de dreapta : o funie de usturoi istorică, din recuzita filmului lui Polanski « Balul vampirilor», şi are ca electorat ţintă vampirii, pe lîngă fumătorii menţionaţi mai sus.
A treia importantă adăugire la capitalul moral, intelectual şi electoral al forţei de dreapta este avocatul Aurelian Pavelescu, (n. 20 octombrie 1964, Lădeşti – Vâlcea), căruia pe timpuri (2008) i-am consacrat articolul « A fi sau a nu fi Aurelian Pavelescu », retipărit recent în volumul meu de la Polirom « De ce nu iau românii premiul Nobel ». Citez : « Cîndva era un tînăr penelist de viitor (asta demult), a devenit mai apoi parte din legionaroidul partid Dreapta Natională, pe urmă a fost un tînăr lup pedisto-băsescian, mai apoi un stîlp trecător în PIN-ursul carpatin, iar de atunci încoace a făcut fericirea PNTCD – care are constant nevoie de sînge proaspăt în aripa „distrugeţi partidul pe care ni l-au lăsat înaintaşii ». Bărbat, heterosexual, creştin, dl Pavelescu e chintesenţa valorilor care fac succesul in societatea românească ». A ajuns pe lista neagră pentru că a refuzat să semneze în 2008 Pactul cu statul de drept (semnat doar de PDL, cîţiva liberali şi minoritari), care cerea parlamentarilor să urmeze întocmai recomandările privitoare la justiţie ale Comisiei Europene din ultimul raport MCV. Scriam atunci, profetic, din cîte se vede : « Cine să-l refuze pe dl Pavelescu dacă s-ar hotărî să o mai schimbe o dată de acum înainte? Cine nu are nevoie de unul ca el, bun de gură, tare de vână, inflexibil in neruşinare şi slobod de grai? Şansele lui de a ajunge orice în societatea noastra, practic propus de oricine, sunt mult mai mari decât ale oricarui om mediu care nu excelează în calităţile enumerate mai sus”.
Am lăsat la urmă pe speranţa dreptei, MRU, pentru că nu se ştie încă la ora asta cu ce formaţiune va intra preşedintele în combinaţia asta de preşedinţi de formaţiuni: iniţiativa de centru dreapta, despre care spune că a ajuns cel mai mare ONG din România (dar nimeni nu poate numi un al doilea membru al ei, cu excepţia a vreo doi pedelei certaţi cu partidul şi deveniţi brusc foarte civici), sau un partid cumpărat pe ultima sută de metri (civic, republican sau creştin-democrat). MRU, în primăvară prezentat ca o forţă a opiniei publice (în sondajele CSOP plătite de PDL, aceleaşi în care şi Neamţu are mare potenţial) pare să fi pierdut startul pe undeva, altfel nu ar ajunge a patra roată la căruţă, în rînd cu Pavelescu (pe care Băsescu nu dă doi bani), şi Neamţu (căruia preşedintele nu-i ştia nici numele, pînă nu a dat coate la alţii ca să se bage în faţă la mitingul final de la referendum). Ce păcate plăteşte MRU? Că a luat o sută de mii de euro de la OMV, nu, că se ştia dinainte (serviciul lui de informaţie nefiind singurul), nici că era lustrabil pe legea propusă chiar de PDL. Astea sînt, vorba aceea, avantaje, de ţinut băiatul în lesă. Poate că a arătat, cu perla cu 1.5 la sută din PIB recuperat din evaziunea fiscală în doar trei luni, că nu are o idee tocmai exactă ce e cu PIBul ăsta? Nu cred- pe acest criteriu s-ar curăţa repede partidele de lideri. Că a vrut să lichideze restituţia proprietăţilor, reducînd-o la 15% compensare pentru cine nu a recuperat deja ce avea? Da, mare eroare să guvernezi, cînd ai un an electoral în faţă.
Ajunşi aici, e cazul să ne întrebăm : cine este autorul acestui plan de relansare al PDL, care constă în a împărţi nişte locuri deja subţiate de soartă cu nişte formaţiuni complet ficţionale, care au ca singură zestre nişte preşedinţi şi o obsesie cu RAAPPS, şi care pe cont propriu nu ar atrage publicul nici la un talk-show? Cine a considerat că această combinaţie are şanse să reconstituie o majoritate prezidenţială, în condiţiile astea vitrege, şi cum se va face asta cu apeluri la « dreapta » fumătoare şi iubitoare a libertăţii de a fuma, cu usturoiul şi criteriile de integritate ? Ce criterii de integritate pot spăla faptul că Daniela Andreescu la guvern şi Sorin Blejnar la fisc, oamenii Elenei Udrea, favorita lui Traian Băsescu, sînt cei care au organizat captura statului de către PDL ? Ce au combinaţia asta de gurişti să le spună celor cărora li s-a tăiat ajutorul pentru insulină, pentru copiii cu sindrom Down, sau pensiile şi salariile aflate sub media naţională, sau care deşi muncesc singuri fără să fi găsit vreodată o slujbă (sîntem pe locul 1 din Europa la categoria persoanelor self-employed) au fost trimişi de guvernul Boc să facă coadă lunar la patru birouri să îşi plătească dările şi de Daniel Funeriu la şcoli să se înscrie în clasa pregătitoare ? Că asta e la ora asta masa de votanţi contra lui Băsescu, nu vampirii băutori de sînge ai statului de drept. Ce are combinaţia asta să spună relevant acestor oameni, ca să îi facă din nou să dea o majoritate preşedintelui care a patronat peste toate astea ? « Sus inima »? (Mai bine încercaţi cu creierul). Ce capital electoral aduc la zestrea clientelară, dar reală, a baronilor locali PDL ? Sau, dimpotrivă, vor să ia ei ceva de la aceştia, că dl. Neamţu se pregăteşte să candideze pe terenul sigur al baronului Falcă, unde nu ar fi ajuns niciodată dacă se înscria pur şi simplu în PDL?
Cum chestia nu are are absolut nici un sens, propun o altă ipoteză: combinaţia asta nu e făcută să relanseze PDL, ci să-l aducă sub controlul prezidenţial complet. De ce, nu e clar, că oportuniştii oricum plecau pe sondajele actuale, dar ipoteza explică mult mai multe fapte decît cea în care presupunem că adăugarea acestui grup de căutători de noroc poate ajuta cu ceva unui partid scufundat mai ales de combinaţia explozivă de austeritate generală cu clientelism particular, pe fondul discursurilor din sedii RAAPPS că poporul îşi merită soarta. Tot aşa cum marea bătălie USL-PDL este de fapt o bătălie internă pentru monopolul electoratului de dreapta, între Băsescu şi ce a mai rămas din PNL după ce a încercat să şi-l ataşeze, la fel acum, nişte oameni care nu au nici un fel de capital politic şi depind integral de şeful statului sînt folosiţi ca să aducă sub control un PDL deja anemiat, după ce a fost la guvernare anexa Cotrocenilor.
Ca să nu întrebe cineva, mă grăbesc să precizez care este rolul rezervat Monicăi Macovei, singura ne-preşedintă din această combinaţie. Rolul ei este să transfere credibilitate la toţi luptătorii contra vampirilor, să primească tot focul de la USL, şi să întreţină chestia externă cu lovitura de stat parlamentară, singura care l-a salvat pe Băsescu. Ea e, cu alte cuvinte, cu treaba, cît o nouă generaţie de impostori cu sînge proaspăt ia locul celei vechi. Şi, desigur, vorba lui Dorin Tudoran, trebuie să şi plîngă la urmă cineva. Şi locul ăsta îi e rezervat ei.
Comentariile la textele Alinei Mungiu-Pippidi au fost desfiinţate la cererea autoarei şi vor fi reintroduse după alegerile din 2012. Puteţi comunica cu Alina Mungiu-Pippidi prin intermediul paginii ei personale la http://www.sar.org.ro/amp/. Puteţi da o notă articolului mai jos.
