Atenuarea schimbărilor climatice oferă şanse nemaiîntâlnite de îmbunătăţire a sănătăţii şi stării de bine ale oamenilor. Politicile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră promit să genereze reduceri substanţiale în incidenţa bolilor de inimă şi afecţiunilor respiratorii, a cancerului, obezităţii, diabetului, depresiilor, precum şi a deceselor şi vătămărilor cauzate de accidentele rutiere.
Aceste avantaje apar fiindcă politicile climatice afectează în mod obligatoriu doi dintre factorii determinanţi ai sănătăţii umane: nutriţia şi mişcarea. Deşi specialiştii în ştiinţele medicale recunosc tot mai mult beneficiile pentru sănătate aduse de politicile prin care reacţionăm la schimbările climatice, ele nu sunt conştientizate pe de-a întregul de către cei care decid asupra respectivelor politici. Existenţa acestor beneficii implică o reducere drastică a costurilor nete, pe care o acţiune hotărâtă împotriva schimbărilor climatice le-ar provoca – ceea ce înseamnă că neînţelegerea corectă a avantajelor ar putea avea consecinţe serioase pentru mediu.
Studii recente documentează beneficiile multiple pe care reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră le are pentru sănătate. Atingerea ţintelor de emisie în sectorul transporturilor implică, pe lângă reducerea emisiilor autovehiculelor, şi o creştere modestă a deplasării pe jos sau pe bicicletă. Pornind de la dovezile epidemiologice, care stabilesc o legătură între sănătate şi activitate fizică, o creştere a celei din urmă ar împuţina substanţial unele boli cronice: bolile de inimă şi infarctele ar scădea cu aproximativ 10-20%, cancerul la sân cu 12-18%, iar demenţa cu 8%.
Transportul în forme sustenabile ar ameliora şi sănătatea mintală, având ca rezultat diminuarea ratei depresiilor cu 6%. Mai multe spaţii verzi, mai puţină poluare fonică şi o formă fizică mai bună ar contribui şi ele la o îmbunătăţire generală a sănătăţii mintale.
Reducerea numărului de animale din zootehnie, în vederea limitării emisiilor de metan cauzate de vite şi a defrişărilor – factori care contribuie semnificativ la schimbările de climă -, ar îmbunătăţi şi ea sănătatea oamenilor. Un şeptel mai mic ar însemna şi mai puţine produse animale în dieta noastră. Astfel, s-ar diminua consumul de grăsimi saturate dăunătoare, iar incidenţa bolilor de inimă ar putea să scadă cu 30%. Un consum redus de carne ar micşora, de asemenea, şi incidenţa cancerului colorectal – la bărbaţi al doilea ca frecvenţă după cel de plămâni.
Prin îmbunătăţirea regimului alimentar şi creşterea ritmului de activitate fizică, politicile de atenuare a schimbărilor climatice pot conduce la împuţinarea dramatică a unora dintre afecţiunile care duc la moartea prematură sau incapacitarea a sute de milioane de oameni pe tot globul. În plus, ele ar limita îngrăşarea populaţiei – mai mult de un miliard de adulţi sunt supraponderali, alţi 300 milioane suferă de obezitate, inclusiv mai mult de o treime din populaţia SUA. Iar cercetători guvernamentali britanici prezic că Marea Britanie va fi „o comunitate predominant obeză” până în 2050.
Într-adevăr, dacă actualele tendinţe se menţin, până în 2050 nouă din zece adulţi din multe state dezvoltate vor fi supraponderali sau obezi. Şi în ţările cu venituri medii indicele mediu al masei corporale (IMC) creşte constant. Acest lucru va avea un impact serios asupra sănătăţii, ridicând riscul de diabet, boli de inimă, infarct şi cancer.
Dar şi ţările în curs de dezvoltare sunt afectate. În privinţa obezităţii, doar Statele Unite mai depăşesc Mexicul. Creşterea incidenţei diabetului ca urmare a îngrăşării populaţiei generează o epidemie de boli cronice de rinichi într-o ţară în care doar una din patru persoane se poate aştepta să primească tratamentul necesar.
Experienţa Cubei din anii ’90 confirmă efectele pe care reducerea consumului de combustibili fosili le are asupra sănătăţii. În timpul crizei survenite după încetarea furnizării de resurse subvenţionate de către sovietici, proporţia adulţilor activi fizic s-a dublat. Indicele IMC al populaţiei a scăzut în medie cu 1,5 unităţi, iar obezitatea s-a înjumătăţit de la 14% la 7%. Decesele cauzate de diabet au scăzut cu 51%, cele de boli de inimă cu 35%, iar cele cauzate de infarct cu 20%.
Într-o lume cu mai puţine emisii de carbon ar fi concomitent şi mai puţină foamete. În aprilie 2008, Evo Morales, preşedintele săracei şi tot mai înfometatei Bolivii, făcea un apel la lumea bogată să nu mai ardă alimente de fiecare dată când foloseşte maşina: „La vida primero, los autos segundos”, spunea el, referindu-se la politicile guvernelor occidentale în domeniul biocombustibililor.
Dar utilizarea maşinilor şi preţurile alimentelor erau corelate cu mult înainte de apariţia politicilor în materie de biocombustibili. Folosirea maşinilor duce la preţuri alimentare mai mari, fiindcă petrolul este un factor de producţie cheie în agricultură. Reducerea consumului de petrol în sectorul transporturilor este esenţială pentru reducerea foametei în ţările sărace. Până când agricultura nu se va desprinde de dependenţa de petrol, rezervoarele de benzină din ţările sărace şi burţile din ţările sărace se vor afla într-o competiţie pentru a fi umplute. Un consum mai mic de produse animale ar reduce şi preţurile alimentare, pentru că vitele se hrănesc cu grâne.
Şi alte politici de combatere a schimbărilor climatice au efecte pozitive asupra sănătăţii. Izolarea termică a caselor în ţările bogate – în vederea economiei de energie – va preveni decesele cauzate de frig. La fel, utilizarea de sobe de gătit mai eficiente în statele sărace ar reduce numărul copiilor – în prezent de aproximativ un milion pe an – care mor în urma unor infecţii respiratorii cauzate sau agravate de arderea unor combustibili solizi.
Un program de reducere a carbonului, care taie din consumul energetic în toate sectoarele majore, combinat cu un consum diminuat de produse animale ar aduce beneficii substanţiale pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor. Când dezbat costurile atenuării schimbărilor climatice, negociatorii şi decidenţii nu-şi pot permite să treacă cu vederea imensa valoare a acestor avantaje.
