Doi titani ai ascensiunii fulgerătoare în politică şi la vârful statului se confruntă de câteva zile într-o manieră căreia, după puteri, fiecare încearcă să-i confere dimensiuni epice. Epice, evident, pe potriva anvergurii liliputane a personalităţilor dumnealor. Lipsite de orice conţinut, declaraţiile beligerante pe care Victor Ponta şi Elena Udrea le fac, unul la adresa celuilalt, prin intermediul presei nu au nici o consistenţă. Se întrec însă în a demonstra originalitatea care-i inundă fiecăruia rezervorul de epitete, într-o competiţie absurdă care exclude din start lupta de idei. Or, ce poate dăuna mai grav unei societăţi în care marile teme şi subiectele fierbinţi ale zilei sunt transformate într-o neputincioasă scălămbăială verbală? Când Victor Ponta o acuză pe Elena Udrea că ar fi „Regina” care le taie contrabandiştilor bilete la frontierele României, liderul PSD îşi asumă, în mod natura, o misiune de larg interes naţional. Când însă acest produs al selecţiei de cadre marca Adrian Năstase continuă acuzele fără a face publice şi probe, se descalifică în cel mai înalt grad. Mai grav, duce în derizoriu un subiect care merită o tratare exact pe viceversa. La cât de infiltrat este fenomenul corupţiei în lumea politică şi în structurile statului, „Regina” ar putea fi într-adevăr oricine.
Cu indulgenţă maximă, am putea admite că acesta este singurul punct de intersecţie între adevăr şi o parte din spusele preşedintelui PSD. Chiar aşa, de ce nu ar fi chiar Elena Udrea celebra „Regină” a vameşilor? Însă limitele lui Ponta vin repede. Acest procuror fără portofoliu îşi continuă campania de autodecredibilizare cu un zel ieşit din comun. Şi pe acest subiect, ca pe multe altele până acum, Victor Ponta nu produce probe, dar produce vorbe şi evită în continuare orice contact cu discursul politic autentic şi responsabil. Stridenţa, însă, nu va putea niciodată suplini inteligenţa, iar liderul PSD ar trebui să-şi dea seama, măcar în al 12-lea ceas, că rari au fost politicienii români care să se apropie atât de mult de profilul, metehnele şi, poate, ambiţiile lui Corneliu Vadim Tudor. La cum s-a comportat până acum, ca politician, Victor Ponta mai trebuie să ştie şi ce urmează: nu are şanse nici la podiumul de al doilea Vadim. În cel mai bun caz, dacă asta s-ar putea numi satsifacţie, va accede doar la poziţia de epigon al adevăratului Tribun. Nu este CVT marele maestru al vorbei fără probe? Nu este el cel care a patentat introducerea retoricii de mahala în spaţiul public, ducând acuzele şi invectivele până la absurd? Diferenţa este că, mult timp şi spre deosebire de Victor Ponta, Vadim a fascinat. De ceva vreme, însă, Tribunul rămâne tot mai singur, semn clar că rezerva de alegători dispuşi să accepte necondiţionat insultarea propriei inteligenţe este limitată. Dacă Victor Ponta continuă drumul pe care a apucat-o, să nu ofere nimic atunci când se află la pupitru, ambiţiile lui în politică pot fi considerate de pe acum supradimensionate.
P.S.: Elena Udrea – nu am uitat-o. Reacţiile ministrei la spusele lui liderului PSD confirmă cele pe care le-am mai spus aici.
