Miza razboiului gazului, declansat de Gazprom pentru a forta buzunarele Ucrainei, poate fi decuplarea pretului gazului de la evolutia cotatiilor petrolului. Desi nu pot fi ignorate culisele, teribil de complicate, ale relatiilor dintre Rusia si fostele state-satelit, eu cred ca de data asta fostul mare imperiu comunist nu mai urmareste doar sa-si flexeze muschii in fata Europei. In plina criza, Moscova are nevoie de bani doarece este brutal afectata de ieftinirea petrolului.
Deocamdata Gazprom poate mentine un pret al gazului de 450-500 dolari pe mia de metri cubi, deoarece este fixat in negocierile sale ultrasecrete in urma cu mai multe luni, pe vremea cand barilul de petrol era sus, la o cotatie de 147 dolari. Petrolul s-a ieftinit insa in ultimele luni, deoarece criza financiara a redus cererea economiilor lumii si a spulberat banii fondurilor de risc, punand astfel punct tranzactiilor speculative cu aurul negru.
Ca atare, Rusia se teme ca se va ieftini si gazul natural, al carui pret este in mod traditional legat de evolutia titeiului. Rusia nu poate face mare lucru pentru a scumpi petrolul, deoarece nu controleaza jocul, insa tine in mana mai toata Europa prin resursele sale de gaze naturale. Rusia furnizeaza de altfel aproape un sfert (22%) din gazele consumate in lume, ceea ce ii poate da posibilitatea sa faca pretul la masa negocierilor.
Marea nevoie de bani a Rusiei este de inteles deoarece premierul Vladimir Putin gestioneaza tara pe baza unui buget construit in ipoteza ca pretul titeiului nu coboara sub 70 de dolari barilul.
Cotatia titeiului rusesc, principala marfa exportata, a coborat la jumatate, ceea ce pune probleme nu numai bugetului lui Putin, dar si rezervei de valuta a tari. Rusia mai are o problema: rubla. Banca centrala si-a consumat, din august pana in prezent, mai mult de un sfert (27%) din imensele sale rezerve valutare in incercarea de a nu lasa rubla sa se deprecieze masiv. Cu toate acestea rubla s-a devalorizat cu 16%.
Punand in ecuatie si ieftinirea petrolului cu 69%, avem imaginea incapatanarii cu care Rusia gestioneaza criza ucraineana. Inchizand robinetele gazului care alimenteaza Europa, Rusia impusca doi iepuri: ii poate pune la plata corecta pe fostii sateliti, care au mostenit un tratament favorabil de la comunisti, si ingheata eventualele tentative de a ieftini puternic gazul natural.
Separat de posibila intepare a conductelor, premierul Iulia Timoshenko a scos singura arma eficienta in lupta cu Gazprom: intermediarii acestuia. Ea cere acum Moscovei sa incheie contracte de gaz direct cu Gazporm, fara interventia misterioasei companii RosUkrEnergo, cea care e banuita ca isi pune deoparte un comision consistent. De altfel de aici incepe conflictul, din cauza unor penalitati calculate de intermediar, pe care Ucraina nu le recunoaste, deci nu vrea sa le plateasca.
Insa inchiderea robinetelor rusesti nu e menita sa-i sperie pe ucrainieni, ci pe vestici, care suspina acum nervosi pentru ca nu s-au putut intelege sa-si finanteze independenta de gazele rusesti, prin inceperea proiectului conductei Nabucco. Ieri austriecii, dependenti si intermediari, la randul lor, ai gazului rusesc, au admis ca Europa are urgenta nevoie de Nabucco, ceea ce ar putea grabi proiectul in care Romania are un rol principal. Totusi, un gazoduct de asemenea amploare nu se poate cosntrui peste noapte si, timp de cel putin doi ani, pretul gazului se va dicta la Moscova.
