Nimic nou in politica, doar tipetele care se aud sunt mai acute. Cand Tariceanu i-a zburat din guvern pe ministrii PDL era o noutate. Astazi, dupa schimbarea foii de catre Boc si izgonirea din paradisul puterii a PSD, aceeasi intamplare devine un simplu precedent, creand pentru noutatea zilei senzatia de repetitie. Probabil ca, daca mecanismele politice vor mai obliga partidele sa se alieze in coalitii – ce sa-i faci daca voturile obtinute nu sunt destule pentru o guvernare in nume propriu?! –, scenariul se va repeta. S-ar putea sa cunoasca forme chiar mai isterice, mai ofensatoare pentru cetatean. Dar nu este sigur ca lucrurile vor sta astfel… La noi politica e fluida, iar smecheria se dovedeste extrem de inventiva.
Problema este dincolo de aceste detalii si ea poate fi formulata sub forma de intrebare. Cum putem forta iesirea din Romania ingusta a politicienilor? Pana cand se va mai socoti drept normala eligibilitatea in posturile sistemului, de la cele mai mari pana la cele mai mici, doar a micii umanitati ingramadite de ambitii si joase interese ale detinatorilor unui carnet de partid? Fiindca, de fapt, asta este Romania ingusta: cea unde conteaza doar politicianul, indiferent de valoarea lui.
Lucrurile stau astfel: poti sa fii un gagauta fara idei, fara vocabular, fara gestica si fara performante, dar daca ai participat in ultimii zece ani la toate evenimentele semnificative si nesemnificative din viata partidului propriu, ai sanse mari sa ajungi, la capatul acestui interval, macar sef de filiala a partidului. In aceeasi logica, n-ai decat sa fii autor de inventii, sa fii un stralucit orator sau artist, sa ai farmec si prestanta, sa faci ispravi glorioase pentru comunitatea ta; daca nu esti inscris intr-un partid, nu vei participa niciodata la luarea deciziilor de natura administrativa, cu impact in viata ta si a celor din jur.
Criteriul politic, asa cum este el inteles la noi astazi, printr-o ingustare – si nu o deschidere – a fantei de selectie a sefimii, indreapta incet, dar sigur, tara spre o fundatura. El falsifica pana si perceptia ideii de independenta politica. De douazeci de ani incoace, de cand Iliescu si ai lui au brevetat sistemul satelitilor Frontului Salvarii Nationale, meniti sa arunce in deriziune, prin numar si forfota, partidele asa-zis istorice, independent a devenit "independent". Asta inseamna azi ca te poti alege ca independent numai daca tata conduce din umbra o mare forta politica si ii pune la treaba pe salahorii de partid spre a te propulsa. Cum, necum, daca nu ai in spate o forta politica menita sa te propulseze in randul alesilor, in schimbul reciprocitatii serviciilor, poti fi independent de dimineata pana seara, nimanui nu-i pasa.
Saltul de la Romania ingramadita, restrictiva si operativa in virtutea solidaritatilor de partid, dincolo de merite si de competente, la o alta Romanie, care sa isi selecteze oamenii in temeiul mintii, grijii fata de interesul public, competentelor si a dorintei de a pune tot acest bagaj in slujba comunitatii, cu o rezonabila daruire de sine, nu s-a facut si nu este deloc sigur ca intr-un viitor apropiat s-ar putea face. Cetatenia de expectativa, civismul decorativ si contaminarea cu smechereala si neincredere crasa a majoritatii zdrobitoare fac din acest deziderat un ideal aproape de neatins. Chiar presupunand ca la asemenea conduite s-ar ajunge prin formularea lor normativa, prin lege, fara participarea si presiunea intregii societati active in aceasta directie, tot nu s-ar misca nimic semnificativ. Ramane un fapt ca problema e mai putin Basescu, Boc sau Nica ori Geoana. Marele hop reformator, ratat in continuare, este trecerea de la mica Romanie a politicienilor la marea Romanie a cetatenilor, pepiniera de energii si solutii.
