Serviciile secrete au prins aripi în timpul Guvernului Adrian Năstase. Învingătorul său, Traian Băsescu, trezit peste noapte cu o majoritate parlamentară făcută franjuri, a folosit la maximum episodul ziariştilor luaţi ostatici în Irak pentru a construi puterea invizibilă. Pentru faptele sale de vitejie desfăşurate în teatrul operaţional în 2005, Florian Coldea a fost promovat director operativ al SRI.
În acelaşi moment, şefa direcţiei acoperiţilor din media şi din societatea civilă a ieşit la pensie. Era timpul primenirii. O serie de înalţi ofiţeri au fost instruiţi în centrul de training al CIA de pe strada Langley, West Virginia, unde au învăţat cum se folosesc acoperiţii în media.
În acea perioadă, vorbim despre anii 2005-2007, presa era profund mogulizată. Oameni cu afaceri necurate conduceau mari trusturi de presă. Rând pe rând, simplu şi uşor, li s-au făcut dosare penale, unii au fost chiar condamnaţi, aflându-se azi în puşcării. Redacţiile au fost împănate de jurnalişti acoperiţi. Unii dintre ei înregistrau fără jenă chiar şedinţele de redacţie. Astăzi, fireşte, sunt diftongii Unităţii. Îi vezi seară de seară în platourile televiziunilor. Nerăsfiraţi…
Prin luna octombrie 2007, în timpul anchetei DNA în dosarul „Caltaboşul“, TVR a difuzat în jurnalul dintr-un weekend imagini video de la o întâlnire a fostului ministru Traian Decebal Remeş cu Ioan Avram Mureşan, un alt fost demnitar, în care se insinua că cel din urmă îi dădea un plic cu înregistrări audio referitoare la licitaţii. S-a nimerit ca în acea seară să fiu la nunta lui Stejărel Olaru cu Camelia Csiki. Am sunat-o pe Rodica Culcer, fosta referentă a Ambasadei Americii la Bucureşti, mai întâi în secţia politică, apoi în secţia de presă, din perioada 1985-1991, care ocupa la acea dată postul de director de ştiri al postului naţional de televiziune, pentru a o întreba în virtutea cărui cod etic a fost îndreptăţită să dea drumul pe post imaginilor dintr-un dosar al DNA, gata montate de cei care formulau acuzaţiile de mită şi fără a folosi laicul şcolar: audiatur et altera pars.
În 2016, Decebal Traian Remeş a câştigat definitiv la Înalta Curte procesul prin care a cerut despăgubiri de la TVR şi DNA pentru divulgarea, în 2007, a probelor din dosarul „Caltaboşul“. Astăzi, Rodica Culcer este pensionară. Are de plătit 15.000 de lei.
La referendumul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, din anul 2012, firmele jurnaliştilor străini acreditaţi la Bucureşti au înflorit, conform datelor ONRC.
Poate că e cazul să urmărim un pic pasajul din filmul „Snowden“ cu celebra întâlnire a defectorului CIA cu jurnaliştii de la „The Guardian“, din zgârie-norul din Hong Kong, când Edward Snowden le-a înmânat softul de urmărire a populaţiei, sustras dintr-un centru operaţional al serviciului de intelligence american, ascuns într-un cub Rubik. Şefa de la departamentul de investigaţii al ziarului s-a codit şi a încercat amânarea publicării probelor care incriminau cel mai celebru serviciu secret din lume. A mizat pe factorul timp (probabil pentru a se consulta cu acoperitul din redacţie). Jurnaliştii au ameninţat-o că dau drumul la subiect pe un blog. În cele din urmă, a consimţit. Informarea cititorilor a precumpănit intereselor serviciului secret.
Acest lucru nu se mai poate întâmpla în România de aproximativ 5-7 ani. Presa adevărată, luată cu asalt, a capitulat. S-a retras în altă lume, mai umană, mai laică, a scrisului de cărţi.
Întregile conduceri ale trusturilor de media sunt pline astăzi de ofiţeri sub acoperire ai diverselor servicii de informaţii. Vorba unuia: „Nici nu mai ştim cui aparţin unii sau alţii“. Subiectele şi temele nu se mai dezbat liber prin redacţii. Publicaţiile sunt servite din dosarele DNA. Arestările instrumentate ani de zile printr-un protocol DNA-SRI erau transmise live pe televiziunile sistemului. Un spectacol de sunet, cătuşe şi lumină. Indezirabilii erau stigmatizaţi. Pentru ei nu mai exista prezumţia de nevinovăţie. Prin limbajul şi ura proferate de analiştii cu soldă, practic, jurnalismul tradiţional s-a decapitat. A abdicat de la interesul public, în favoarea interesului puterii ascunse. Cei care erau doar bănuiţi s-au deconspirat. Din câte ştiu eu, un agent decamuflat e un agent mort, inutil sistemului.
Poate ar trebui să definim clar ce e puterea invizibilă. Puterile din statele democratice ale lumii sunt separate constituţional. Nu de puţine ori, se spune prin lumea liberă că presa este a patra putere în stat. Puterea invizibilă e mult mai periculoasă. Nu e la vedere. Caracatiţa are tentacule invizibile de agăţat, prin tehnici de şantaj, de urmărire, de hărţuire, indezirabilii. Lumea justiţiei, a politicii şi a administraţiei colcăie de agenţi sub acoperire. Uşor pot fi recunoscuţi.
Dar aceştia din urmă nu sunt atât de agresivi precum vuvuzelele serviciilor din mass-media.
„Sunt foarte mulţi părerişti care apar la TV şi care nu lucrează nicăieri,
despre care mulţi se întreabă: «Din ce trăiesc băieţii ăştia?»“ – s-a întrebat ieri Liviu Mihaiu, un jurnalist din vechea generaţie, în cotidianul „Evenimentul zilei“. Aş completa eu: „Dar să vezi, Liviule, ce limuzine de sute de mii de euro parchează!“. Când merg la vreo televiziune, mă ciocnesc, inevitabil, de ei. Îi întreb încă de la machiaj: „E toată Unitatea aici sau doar Divizia Presă?“. Nu pot să scot în direct vreo frază împotriva serviciilor secrete, că deodată se prăvălesc în tunet, insulte şi calomnii. Ce repede se deconspiră…
Am avut şansa de a lucra în multe redacţii mari ale lumii. Peste tot, în afara Germaniei, sunt ofiţeri acoperiţi printre jurnalişti. Toţi îi cunosc, se feresc de ei, dar aceştia nu conduc revoluţia.
Am trăit să aud părerea unor tineri, potrivit cărora „mai bine să ne conducă SRI decât partidele politice“. Aceste idei devin circumstanţe agravante, adevărate bombe psihologice aruncate în mijlocul lumii naivilor.
SRI s-a despărţit de DNA. Lesne se poate observa. Vechile protocoale nu mai sunt operaţionale. Totuşi, presa a rămas un câmp tactic.
Autobaza DNA şi-a retras autobuzele în cazărmi. Dar Unitatea când îşi va retrage acoperiţii din media? Atunci se vor asigura premisele însănătoşirii climatului social.
Agenţii tensiunii, conchistadorii urii, vuvuzelele Unităţii trebuie retrase rapid în cazărmi. Altfel, Unităţile să-și pună reclama-n poartă: UM.TV.
