În toată discuția aceasta despre grațiere, trebuie să înțelegeți un element simplu: într-un an, Liviu Dragnea va fi ori la pușcărie, ori va fi stăpânul României. Imaginați-vă un om ca el, căzând din luxul în care trăiește și trimis într-o celulă cu încă trei deținuți, cu toaleta în fundul camerei.
De aceea cred că ordonanțele privind grațierea și modificarea Codului Penal sunt de neoprit. Tot ce putem face este să nu uităm și să-i facem să plătească. Pentru Dragnea, fiecare zi în care ezită în adoptarea acestor măsuri este o zi în care pierde. Pierde din influență și lasă sentimentul că nu deține controlul asupra guvernului sau că se teme de Klaus Iohannis.
Fiecare zi în care Dragnea stă cu perspectiva pușcăriei deasupra capului este o zi în care în PSD se formează grupuri de opoziție. Trebuie să înțelegeți și faptul că PSD, la fel ca mai toate partidele de acest tip, funcționează precum haitele de câini din romanele lui Jack London. Dacă șeful haitei intră într-o bătălie și cade pentru o singură secundă, în momentul următor toată haita s-a năpustit asupra lui și l-a rupt în bucăți. Sigur că, în PSD, lucrurile se desfășoară aparent civilizat: amintiți-vă cum l-a plimbat Victor Ponta pe Adrian Năstase, proaspăt ieșit din pușcărie, pe la reuniunile partidului. Aplauze prelungite, loc de onoare în primul rând, covor roșu. Și? După o lună, Năstase era uitat. Nimeni din PSD nu l-a mai băgat înseamă. Nimeni nu a avut nevoie de el, nimeni nu i-a purtat vreo recunoștință – nici măcar creația sa, Ponta – nimeni nu l-a mai ascultat. Năstase a rămas un biet condamnat care postează pe blog fotografii cu pești.
Cam aceasta va fi și soarta lui Dragnea, dacă va fi condamnat pentru a doua oară și ajunge la pușcărie. Va fi un nimeni. Gabriela Firea și alții ca ea abia așteaptă să scape de Dragnea și de gașca lui. Am învățat această lecție de la unul din puținii amici pe care i-am avut în mediul politic: de câte ori pleacă cineva din vârf, e o bucurie, pentru că se eliberează niște scaune de la masă…
În sfârșit, acesta este momentul cel mai bun pentru masacrarea statului de drept pentru că mai sunt 34 de luni până la viitoarele alegeri, cele prezidențiale. Este timp suficient ca PSD să încerce să facă uitat acest scandal. Vor putea face asta pentru că au în spate un uriaș aparat de propagandă. Patronii Antenei 3 și RTV vor fi beneficiarii ordonanțelor de grațiere și masacrare a Codului penal, așa că sunt în aceeași barcă cu Liviu Dragnea. Cu cât se amână luarea unei decizii, cu atât se coagulează nervozitatea și se coalizează o opoziție în jurul președintelui Iohannis.
Deci, revin și spun: ordonanțele privind grațierea și modificarea Codului Penal vor fi emise. În forma lor cea mai dură. Vor produce efecte ireversibile. Întrebarea este ce se poate face? Răspunsul este că trebuie făcuți să plătească, politic. Sprijin extern este puțin posibil să sosească. Uniunea Europeană s-a umplut de populiști care calcă în picioare statul de drept. Presiunea MCV-ului nu mai funcționează. România nu mai are nici un obiectiv în cadrul UE, nu am auzit guvernul Grindeanu spunând un singur cuvânt despre perspectiva intrării în spațiul Schengen.
Președintele Iohannis s-a pus în fruntea cruciadei împotriva ordonanțelor privind grațierea și modificărilor Codului Penal, dar am semne de întrebare în legătură cu acest leadership. Este clar că el se uită spre prezidențialele din 2019 – nu îl blamez, este legitim. Dar Iohannis are o istorie tristă: doi ani în care a reacționat palid sau deloc la abuzurile PSD, preferând să plece în lungi concedii în străinătate, în loc să se bată cu regimul Ponta. A apărat Antena 3 în momentul în care ANAF a încercat să recupereze prejudiciul creat de Dan Voiculescu în dosarul ICA.
S-a înțeles cu generalul Gabriel Oprea, pe vremea când acesta era premier interimar, să-i crească indemnizația cu 350%, prin ordonanță guvernamentală. Deci, nu prea am încredere în angajamentele președintelui Iohannis. Ce a făcut în ultimele zile a avut efect: duminică, numărul manifestanților din Piața Universității s-a dublat după ce șeful statului a venit la miting. Rămâne de văzut dacă va avea idei și suflu să țină o bătălie dură, pe termen lung. PSD are o majoritate prea confortabilă – nici nu mai discutăm de sprijinul subteran acordat de mulți parlamentari PNL și PMP – ca să plece prea repede de la putere.
