Din punctul de vedere al omului de rând, problema cu ieşirea României din recesiune – problemă controversată şi cu mai mare încărcătură politică decât cu importanţă economică – se punea, de fapt, în termenii ieşirii din austeritate! Din austeritatea impusă în ultimii doi ani şi care a culminat cu reducerea salariilor bugetarilor, cu amputarea multor progame sociale şi cu majorarea severă a TVA.
Ieşirea din recesiune nu se suprapune cumva cu ieşirea din austeritate, aşa cum au aruncat laţul guvernanţii.
Dincolo de orice altceva este vorba de un defazaj în timp între momentul ieşirii din recesiune şi momentul în care o revenire a economiei se poate simţi şi în buzunarele oamenilor. Defazajul este obiectiv şi, în funcţie de situaţie, poate dura între şase-şapte luni şi un an! În cazul în speţă – România 2011 – s-ar putea să fie vorba de decalajul de timp cel mai mare. Pentru că, pur şi simplu, revenirea este extrem de firavă şi nu există, tot în mod obiectiv, din ce să mai ajungă ceva şi în buzunarele oamenilor! În fond, pentru ieşirea din austeritate se contează pe resursele nou-create de creşterea economică după ieşirea din recesiune.
În cazul României 2011 există însă un noian de probleme care amână pe termen îndelungat ieşirea din austeritate sau chiar se opun unei asemenea ieşiri. Despre acestea nu prea se vorbeşte, dar există şi atârnă extrem de greu.
Nu s-a bucurat de cuvenita atenţie o declaraţie, în plină dispută cu privire la ieşirea din recesiune, venind din partea Consiliului Fiscal, un fel de jandarm pus intern de către FMI pe capul Guvernului de la Bucureşti. În declaraţie se spune nu numai că ieşirea din recesiune nu este tocmai fermă şi consolidată, ceea ce ştia toată lumea, dar şi că România se află cu restructurarea, reforma sau ajustarea (cum vrem să-i spunem), adică mai precis cu tăierile, doar la jumătatea drumului. Lista este lungă: de la disponibilizări de personal proiectate şi încă nefăcute până la programe sociale deocamdată neamputate şi întârzieri de plată din partea statului către agenţii economici.
Nu trebuie să fii specialist sau membru al Consiliului Fiscal pentru a înţelege că 2011 nu este deloc mai destins decât 2010. Potrivit noului acord cu FMI, Guvernul trebuie să reducă deficitul bugetar de la 6.5% la 4,4%, adică să cheltuiască mai puţin cu echivalentul a 2,1% din PIB. Totodată, Comisia Europeană a introdus în acordul cu FMI obligaţia pentru România de a raporta deficitul bugetar în varianta zisă europeană, care include şi arieratele (adică întârzierile de plată ale statului), ceea ce majorează cu cel puţin încă un punct procentual sarcina de tăiere a cheltuielilor, făcând-o practic dublă în raport cu cea netă din 2010. Fără noi amputări de programe sociale şi masive disponibilizări, această sarcină de economii nete la buget pentru reducerea deficitului fiscal nu se poate realiza! Sau, poate, doar dacă nu vor mai fi făcute practic nici un fel de investiţii! Ceea ce este foarte probabil, dar atunci adio contribuţiei statului la revenirea pe creştere economică!
Şi să nu uităm salariile profesorilor. Este vorba de vreo 2 miliarde euro care trebuie să intre la plată în urma hotărârilor judecătoreşti definitive. Încercarea disperată de pasare a notei de plată către anii următori poate avea efecte dramatice. Din 2012 intră în plin la plată rambursarea împrumutului-mamut de la FMI-UE. În doi ani, din România vor trebui să plece spre FMI şi UE vreo 12 miliarde de euro plus dobânzi. Şi tot în 2012 va fi şi anul electoral cu locale şi parlamentare. Şi tot în 2012 deficitul bugetar va trebui coborât sub 3% echivalent PIB, deci un nou efort gâtuitor de amputări de cheltuieli la buget. Nici dacă ne scoate şi pe noi ca atare la mezat, Guvernul nu poate face rost de atâta bănet, chiar dacă vinde tot ceea ce a preconizat FMI din ceea ce a mai rămas la stat.
Legarea de noul acord cu FMI va avea probabil efectul benefic că nu se vor putea sări caii cu pomeni electorale. Dar, dacă totuşi, din interese obscure, FMI le va tolera, populaţia trebuie să se pregătească de o nouă rundă de austeritate după alegerile din 2012. Dar atunci va fi prăpăd, oricine va câştiga alegerile!
Ilie Şerbănescu este -analist economic