Saptamana trecuta am aratat in aceasta pagina ca, daca o noua Constitutie este necesara, ea nu va rezolva automat problema majora a societatii noastre, cancerul care ne roade si face imposibil pasii decisivi. Se intelege ca vorbesc despre coruptie, coruptia "mica" si "mare". si mai spuneam ca sanctiunile europene, oricat de dure ar fi, nu vor avea eficacitatea dorita, atata vreme cat va fi preponderent cinismul celor care practica sistematic coruptia.
Ar fi bine sa aruncam o privire asupra istoriei Europei Occidentale, sa vedem ce a facut posibila marea ei dezvoltare, suprematia ei de veacuri in lume, dezvoltarea ei nemaiintalnita, nu numai in domeniul tehnologiilor, dar si al spiritului, atat timp cat de la Renastere incoace artele, literatura, filosofia, dar si stiintele si tehnologia au cunoscut o inflorire extraordinara.
Nu ar fi drept sa se spuna ca acest avans fantastic a fost posibil doar datorita colonialismului si posedarii unor bogatii extraordinare. Pentru ca aceste bogatii sa fie cucerite si stapanite au fost necesare o calitate morala, o anumita forta spirituala si intelectuala.
Avantul Europei si, pe urma ei, al Americii, incepand mai ales din secolul al saisprezecelea, s-a datorat Reformei lui Luther, o puternica miscare religioasa care a pus in centrul doctrinei ei libertatea si responsabilitatea individului uman, raportul lui direct cu Divinitatea, l-a pus pe om intr-o relatie nemijlocita si permanenta cu Dumnezeu. De aici a rezultat ceea ce s-a numit "examenul de constiinta", acea autoinspectie permanenta a individului uman in cautarea Binelui si a Raului, a obligatiilor sale si a lucrurilor pe care si le interzice. si, mai departe, respectarea regulilor jocului social, a unui cod etic, a carui incalcare tulbura constiinta.
Fireste ca multa ipocrizie se poate strecura intr-un astfel de sistem, si s-a si strecurat. Esential este totusi faptul ca viata spirituala a omului a exercitat un efect de reglare asupra conduitelor omenesti si a dus la o exceptionala sporire a posibilitatilor speciei umane.
Controlul de sine al fiecarui ins este mai exigent decat toate controalele exercitate de altii asupra sa. Omul va scapa oricaror presiuni exterioare, dar de constiinta sa nu va scapa, daca ea este suficient antrenata, exersata. Asa cum trupul sportivului asculta de comenzile creierului, spiritul omului de constiinta asculta de comanda etica.
Biserica ortodoxa, care grupeaza majoritatea cetatenilor Romaniei, a practicat dintotdeauna o atitudine contemplativa. Iubirea fata de Dumnezeu este mai importanta decat cea pe care o avem fata de oameni, spune Biserica, ea apropiindu-se in aceasta privinta mai mult de tipul de existenta monahala decat de cea laica. Dar, in acelasi timp, continutul invataturii evanghelice nu numai ca autorizeaza, dar si impune anumite conduite sociale. Furtul si toate formele lui, impilarea celui mai slab, injustitia sunt explicit condamnate de Biblie, atat de Vechiul Testament, cat si de Evanghelii. De aceea tacerea Bisericii intr-o societate cangrenata de coruptie este absolut de neinteles.
Toate sondajele, din 1990 incoace, dau Biserica pe primul loc in topul increderii cetatenilor Romaniei. Cu cifre impresionante, in jur de 90%. Ne intrebam: poate Biserica Ortodoxa Romana sa ignore acest impact exceptional pe care il are asupra constiintelor? S-a vorbit foarte mult despre politica sociala a Bisericii, mai ales de cand a fost instalat noul Patriarh, PF Daniel. Aceasta politica sociala poate sa se realizeze prin acte caritabile: ajutorarea nevoiasilor, a celor handicapati etc. Nu stim in ce masura Biserica isi da maximul capacitatilor ei in aceasta directie, dar este clar ca ceva intreprinde. Insa fata de gravitatea coruptiei, fata de incorectitudinea care domina viata noastra sociala, Biserica ar trebui sa se implice mai mult in combaterea coruptiei, sub toate formele ei. Daca fiecare preot s-ar adresa credinciosilor pentru a vesteji practicile legate de coruptie, nu numai de pe treptele altarului, ci si in toate imprejurarile in care vine in contact cu oamenii, daca ierarhii Bisericii ortodoxe ar face-o in pastoralele lor, cu siguranta ca aceasta luare de pozitie ar influenta comportamentul global. Moralizarea constiintelor nu este doar treaba politiei si a justitiei.
As spune chiar ca ar trebui sa fie doar in mica masura afacerea represiunii, a fricii de pedeapsa. Numai transformarea constiintei morale ar putea sa dea un rezultat durabil, iar institutia cea mai prestigioasa a Romaniei de azi, Biserica, ar fi in masura sa contribuie cu ceva hotarator in aceasta privinta.
Ortodoxia poate, si chiar trebuie, sa ramana apolitica, dar, desigur, nu-si poate permite sa fie si amorala. Iar in starea patetica de domnie a nondreptului in care se gaseste Romania de azi a nu reactiona este amoral.
