Lumea alunecă mai degrabă spre lupta pentru supraviețuire din apocalipticul „Mad Max“ și nicidecum spre evoluția științifică din „Star Trek“. Păi cum să facem noi echipaje cu ființe de pe alte planete când nu reușim să fim oameni între noi, oamenii?
Un preot a fost ucis într-o biserică din Franța, o femeie omorâtă cu maceta în Germania, un animal a intrat cu camionul în mulțimea adunată la Nisa pentru a vedea artificiile de Ziua Franței, și demența merge mai departe în SUA, Marea Britanie, Japonia și tot așa. Citesc despre cetățeni germani sub teroare – greu de imaginat, nu? Le e frică să iasă din casă de teama vreunui nebun fundamentalist care a ales să renunțe la ajutorul social mărinimos punându-și o bombă la brâu sau luând un Kalașnikov în mână. Nici în Germania nu mai ești în siguranță! Până la urmă ar trebui să nu mai regret că n-am plecat?
Apoi citesc știrile interne. Un bărbat e mâncat de viu de viermi, a și murit până la urmă, într-unul dintre cele mai specializate spitale din Capitală. Și nu e singurul caz, doar că de data asta cineva a și filmat. O tânără a fost ucisă de o mașină care i-a intrat prin parbriz după ce a zburat peste o bordură pusă criminal pe mijlocul celui mai important drum național al țării. Un fost mare sportiv se zbate între viață și moarte după ce a făcut o simplă operație la genunchi. Un șofer care urma să ducă niște copii în excursie a fost prins mort de beat. Un alt cretin cu bani a intrat cu bolidul pe trotuar și a omorât oameni. Nu mai pomenesc de tragedia de la Colectiv.
Dar e ok, noi nu avem teroriști, nu avem atentate, suntem o țară sigură, bine că n-am plecat de aici… Îi plângem pe francezi sau pe nemți că mor sub gloanțele teroriștilor. Păi câte victime a făcut sistemul nostru de sănătate n-o să reușească ISIS în veci. Iar românii noștri au murit chinuindu-se încet, cu zile, n-a fost doar o explozie și gata. Desigur, noi am fost asigurați că totul e foarte bine și chiar că avem prea mult pentru cât merităm și plătim. Ăștia care am supraviețuit se pare că am avut un mare noroc. Doar suntem pe pământul dacilor, despre care se știe clar că-s buricul lumii, doar că marile puteri nu vor să recunoască, de frică. Mentalitate de popor de asistați social. Noi nu trebuie să clintim un deget, suntem pe un tărâm binecuvântat și într-o zi o să se coboare din cer toate bunătățile pământului. Trebuie doar să deschidem sacii. Am auzit de prea multe ori în ultima vreme că firmele private au lucrări și vor să facă angajări, dar nu găsesc mână de lucru calificată. Cam toți ar vrea să lucreze puțin, aproape de casă, și să primească salarii mari fără să fie foarte specializați în meseria pe care o fac. Altfel, e mai lejer să-ți bei liniștit în cârciumă ajutorul social în timp ce jandarmii ridică vreun dig sau îți dau zăpada de pe drumurile blocate. Totuși, să știți, sclavi nu sunt doar la Berevoești.
Aici o să câștige mereu cei care vor promite că vor da, nu cei care vor spune că te vor ajuta să-ți faci singur. De asta regretă nostalgicii vremurile cu nea Nicu. Toată lumea primea casă și serviciu, puteai să dormi liniștit, să bei un Nechezol natural și să înghiți un crevete vietnamez. Dacă era posibil legal, Ion Iliescu era președinte și astăzi.
Între timp, rasele astea infe-rioare care muncesc, germanii spre exemplu, și-au tot crescut așa, aiurea, nivelul de trai. Niște oameni reci, lipsiți de sentimente, niște fraieri una peste alta, nu ca românul verde care le știe pe toate. Singurul nostru avantaj este acela că suntem suspicioși la orice, n-am fost moleșiți de un trai prea dulce, dar asta nu înseamnă că suntem mai buni. Suntem doar mai greu de păcălit, asta când nu ne păcălim singuri.
Chiar lângă noi, un alt dement a început să aresteze de-a valma militari, judecători, profesori și chiar ziariști. Însuși Hakan Șukur, cel mai mare fotbalist turc din ultimele decenii, acum antrenor, va fi judecat pentru că l-ar fi insultat pe sultanul Erdogan. Un fost premier român, plagiator dovedit și mincinos iscusit, îl admiră. Probabil se visează în locul lui și se gândește ce i-ar fi făcut și el lui Hagi doar pentru că marele fotbalist nu l-a susținut niciodată. Mândru că e român și ortodox, cel care i-a promis lui Erdogan că-i face o mare moschee în București îl preaslăvește acum pe sultanul care-și arestează toți adversarii, de nici pokemonii nu cred că vor rămâne liberi. Vă dați seama că un astfel de mameluc putea ajunge să conducă țara? Ruleta rusească s-a oprit chiar înaintea glonțului. Până la urmă ne-am ales cu un fâs, dar ne consolăm ca întotdeauna că putea fi mai rău. Și, uite așa, totul merge din rău în mai rău. Cel care ne este președinte n-are nici urmă de reacție și parcă am ajuns să ne și bucurăm că așa măcar nu face vreo gafă.
Mă uit spre ce-ar putea veni și văd o gașcă politică al cărei vânt al schimbării e reprezentat de unii care au preferat să meargă la un concert în loc să stea să-și numere voturile. România e de ceva vreme pe harta concertelor importante, deci n-ai cum să-i încurci pe ăștia dându-le țara pe mână, la fel cum nici nu-i poți lăsa pe aceiași teroriști să ne conducă din nou.
Și eu ce îi spun copilului meu? Cum îl pregătesc pentru ce va fi? Să încerce să aibă o viață undeva în altă parte a lumii sau să rămână aici, unde totul e ca la ruleta rusească?
Îmi vine să urlu, dar nu pot pentru că-l trezesc. A adormit liniștit pentru că se simte apărat. El crede că nimic nu-l poate atinge. Eu văd cum lumea se prăbușește și nu știu ce să-i spun să facă. Acum i-aș putea spune doar să nu aibă încredere în nimeni, dar nu vreau să-i stric copilăria. Încă mai sper să se schimbe ceva, cu toate că țara asta e în criză încă de pe vremea lui Burebista.
