In acceptiunea generala, consumam cu voracitate resursele pamantului si ne intindem mai mult decat ne permite plapuma Terrei. Aceasta poveste a declinului si pesimismului este un substrat major in discursul ecologist actual si este reformulata de o maniera foarte simpla: date fiind standardul mai ridicat de viata si cresterea populatiei, pana in 2030 vom avea nevoie de doua planete pentru a ne sustine. Daca am trai cu totii acum la standardele americane de viata, am avea nevoie de aproape cinci planete. Dar aceasta intelepciune transmisa este fundamental gresita.
Pentru a argumenta, activistii ecologisti se folosesc de asa-numita "amprenta ecologica" – suprafata de care fiecare dintre noi are nevoie. Evident, folosim terenuri arabile, pasuni, paduri si zone de pescuit pentru a ne produce hrana, imbracamintea si lemnul. si avem nevoie de loc pentru casele, drumurile si orasele noastre.
Mai mult, ne trebuie spatii care sa absoarba deseurile provenite din consumul nostru de energie. Traducerea acestor nevoi intr-o unitate comuna de arie fizica ne permite sa le comparam cu spatiul productiv al Pamantului si a afla astfel cat de sustenabili suntem. Timp de peste un deceniu, organizatia World Wildlife Fund (WWF) si altele asemenea ei au operat calcule complexe pentru a identifica "amprentele" individuale lasate asupra planetei. Concluziile lor arata ca fiecare american foloseste 9,4 hectare, fiecare european – 4,7 hectare, iar oamenii din tarile cu venituri reduse – doar un hectar. Daca insumam aceste suprafete, aflam ca folosim, colectiv, 17,5 miliarde hectare. Din nefericire, avem la dispozitie doar 13,4 miliarde hectare. Asa ca WWF atrage atentia ca traim deja peste posibilitatile planetei, folosind deja cu 30% mai mult.
Si lucurile se inrautatesc. Ni se spune ca recenta criza financiara "paleste in comparatie cu amenintarea unui crah al creditului ecologic", care ar putea duce la "un colaps pe scara larga al ecosistemelor". Acest mesaj se infiltreaza in constiinta publicului. Ziarul britanic The Observer titra "Cautat: un nou Pamant pana in 2050"; conform BBC, Pamantul "s-a inscris pe panta crahului ecologic"; The Washington Post era ingrozit de celelalte patru planete de care am avea nevoie si ne implora sa folosim mai multe sacose de panza si becuri ecologice. Mesajul e de forta si clar. Consumam prea mult din suprafata Pamantului. Dar stati o secunda. Cum se poate asa ceva? Cum putem folosi o suprafata mai mare decat exista pe Pamant?
Orice fel de indicator care incearca sa compileze o multitudine de aspecte ale comportamentului va trebui, evident, sa simplifice datele introduse in ecuatie; amprenta ecologica nu face nota discordanta. De pilda, atunci cand spunem ca stilul american de viata implica cinci planete, pornim de la ideea ca tehnologia nu evolueaza, desi e extrem de probabil ca productivitatea globala a terenurilor va creste dramatic. La fel, agricultura ecologica lasa o amprenta mai adanca decat sora ei conventionala.
Lasand la o parte aceste deficiente, e clar ca suprafetele pe care le folosim pentru drumuri nu mai pot fi folosite pentru obtinerea de hrana sau ca spatiile destinate constructiei de case rapesc din zona forestiera. Aceasta parte a amprentei ecologice este o masura buna a amprentei literale lasate de noi pe Pamant. Din aceasta privinta, ne situam de departe in interiorul suprafetei disponibile, consumand cam 60% din spatiul disponibil. Iar aceasta proportie va scadea probabil, pentru ca rata cu care creste populatia planetei a inceput sa scada, iar progresul tehnologic continua. Nici urma deci de colaps ecologic.
Un singur factor continua sa sporeasca: emisiile noastre de carbon. Nu e la indemana oricui modalitatea prin care putem converti cantitati de CO2 in suprafete de teren. WWF si cativa cercetatori au ocolit problema: au definit suprafata emisiilor ca suprafata de padure necesara absorbtiei surplusului de CO2. Aceasta suprafata reprezinta acum peste 50% din amprenta ecologica si va creste la trei patrimi inainte de mijlocul acestui secol.
In esenta, ni se spune ca ar trebui sa reducem emisiile la zero. Iar pentru asta ar trebui sa plantam astazi paduri pe o suprafata care depaseste cu 30% toate terenurile disponibile. Pana in 2030 ar trebui sa plantam paduri pe aproape doua planete. Asa ceva nu e rezonabil. Chiar e necesar sa taiem toate emisiile? Simpla reducere cu jumatate a tuturor emisiilor ar reduce concentratia gazelor cu efect de sera pe termen mediu.
Mai important insa, impadurirea este una dintre cele mai putin eficiente metode de reducere a carbonului, raportat atat la suprafata, cat si la tehnologie. Celulele solare si turbinele eoliene ocupa doar 1% din suprafata padurilor, ele devin tot mai eficiente si pot fi de multe ori amplasate in zone neproductive (turbinele eoliene pe mare, panourile solare in desert). Daca masuram asa, perspectiva crahului ecologic inspaimantator dispare. In urma avansului tehnologic, efortul impus planetei de fiecare individ a scazut deja cu 35% in ultimii cinci ani, iar necesarul colectiv va atinge limita superioara inainte de 2020 fara a depasi ceea ce Pamantul poate oferi.
Traducerea emisiilor de CO2 intr-un indicator ilogic si ineficient de impadurire pare mai curand destinata garantarii unui mesaj alarmist. In literatura stiintifica, un expert de marca in modele de simulare recunoaste ca majoritatea colegilor sai considera metoda ca fiind "greu de aparat".
Alte doua echipe de cercetatori au aratat ca amprenta ecologica nu este "in sine mai mult decat un important dispozitiv de atragere a atentiei" si "mai putin un indicator stiintific, ci, mai curand, unul destinat constientizarii publicului si influentarii politicilor". Daca analizam cu adevarat calculele de "amprenta ecogica", observam ca singurul lucru care se epuizeaza este spatiul pentru a planta o padure colosala imaginara pe care nu am fi plantat-o oricum in vederea evitarii unor emisii de CO2 pe care le putem evita prin mijloace mai inteligente si mai ieftine. Ca am ajuns sa consumam atat incat e nevoie de cinci planete poate fi un subiect captivant, dar este unul gresit. Planeta pe care o avem este mai mult decat suficienta.
