4 martie 2014 va rămîne o data memorabilă în viaţa masculului alfa, acest concept cu două picioare în care gîndirea contemporană românească a dat maximul ei, adică a emulat creativ o categorie animală, oferindu-ne un tip uman de mare succes. De atît de mare succes, că nenumărate situri Internet dau sfaturi femeilor cum să-l cucerească, firmele se bat să-l îmbrace, recrutorii să-l aibă în palmares, tinerii cu aspiraţii îl copie, şi aşa mai departe. Pentru cititorii mei din România liberă ediţia tipărită, care sînt fără speranţă nişte simpli oameni civilizaţi şi citiţi, fără acces la lumea dezlănţuită a pesudocunoaşterii prin televiziune şi Internet trebuie să precizez că masculul alfa este extinderea unei categorii National Geographic- atîta e nivelul iubitorilor de natură la noi, doar nu le poţi cere să citească pe Darwin în anul Darwin, chit că ediţiile au ajuns la cel mai jos preţ, categoria şefului de haită care se instalează în fruntea lupilor muşcînd din ceilalţi şi exercitîndu-şi dreptul de a vămui sexual toate femelele. Extrapolarea la specia umană nu ştiu exact cînd a survenit- arheologiei conceptului i-ar trebui dedicat un timp mai îndelungat- dar déjà pentru succesorul lui Băsescu se caută un mascul alfa.
Masculul alfa e foarte răspîndit, dacă e să judecăm după audierile în comisia buget-finanţe a Ioanei P. (34 de ani) profesoara de economie de la Maryland care şi-a luat vacanţă de la universitate ca să-l consilieze pe Victor Ponta şi acum să-i servească drept ministru de finanţe. Zi perfectă pentru ilustrarea unui concept explicat clar, candid chiar, de celebrul publicist şi colaborator al tuturor regimurilor, maestrul Ion Cristoiu, cu mai bine de cinsprezece ani în urmă, cum că inteligenţa feminină ajunsă la nivel masculin (care nu mai e gen deci, ci prag, şi e clar cine e deasupra) ia din atributele unui bărbat, că inteligenţa unei femei prea deştepte emasculează pe bărbaţii din jur, cărora nu le rămâne decît să scape cum pot, adică sărind pe ea, după cum s-a văzut în cazul Ioanei P.. Aceste cugetări au fost emise mai demultişor, cam cînd, de vîrsta Ioanei P. şi înapoiată de la Harvard după un stagiu post-doctoral mă tot ciocneam de maestru prin emisiuni de televiziune făcîndu-l să pară mai puţin profund decît era obişnuit (aflu că acestui colaborator şi propagandist al regimului comunist specializat în a acuza pe oponenţii regimului că ar colabora ei cu Securitatea şi a pierde procese cu ei tocmai i s-ar fi oferit de către TVR să prezinte o emisiune culturală). Dacă simpla mea existenţă era o ameninţare cu emascularea, ce să mai vorbim de Ioana P., care la 34 de ani ajunge ministru al finanţelor şi ţine prelegeri la parlamentari cărora şi o muscă trecînd în zbor le poate dezechilibra stima faţă de propria persoană, dat fiind că ei ştiu chiar mai bine ca noi cîte parale fac. O femeie cu o diplomă în matematică şi un doctorat în economie la Harvard devine o ameninţare existenţială pentru masculul alfa. De aici, ploaia de invective asupra dnei ministru, de la ”tocilara” sau ”prinţesa usturoi”, la ”domnişoara” care nu ştie pe ce lume trăieşte, mănîncă ciocolată, numără cearşafuri, scrie ”compuneri nefericite” în Ziarul Financiar (nu sînt prin nimic nefericite, acuma am stat şi le-am citit, sînt încercări pedagogice de a-şi convinge oamenii să-şi plătească impozitele, nu aspiră la premiul Nobel pentru jurnalism cu ele) ba poate chiar îşi falsifică şi CV-ul. Mai e şi drăguţă şi nu poţi sări pe ea în plen decît cu gura, din păcate. Poate că nu aş susţine aşa net că ”domnişoara” în sine e discriminativ la maximum dacă nu auzeam şi eu, pe vremea numirii mele la TVR, tot asta de dimineaţă pînă seara, deşi eram deja de două ori măritată. Pentru a nu încuraja această prejudecată primitivă că femeia nemăritată e cumva o specie inferioară în engleza birocratică termenul este pur şi simplu suprimat, în acte femeile sînt doar Ms, nu Miss şi nu Mrs, acestea rămîn în romanele lui Henry James şi la oamenii fără educaţie, care însă nivelează în sens pozitiv : pentru grădinarii de la Oxford eu sînt încă ”Miss”, pentru că nu pot ghici cîţi ani am şi acordă tuturor femeilor în situaţia asta prezumţia de tinereţe..
Băşcălia a fost aşa de mare, aşa de extinsă, de la masculii şi femelele alfa din studiourile Antenei 3 (o dovadă simplă, pentru cine nu e idiot, că numirea nu e pe placul dinozaurilor, e desfiinţarea Ioanei P în emisiunea Danei Grecu) la cei ”dă dreapta”, că déjà nişte femele în căutare de aprobarea masculilor alfa –ba chiar şi de nişte masculi alfa natur- s-au repezit să declare că, de la orice ar fi început povestea asta, Ioana P. e devenit o vulnerabilitate prin împroşcarea ei cu noroi de către alţii şi deci e cazul ca VP să scape de ea. Nu văd pe nimeni să enunţe simpla idee că Ioana P. nu are de ce face ceva rău, pentru că are unde se duce cînd pleacă de la Ministerul de Finanţe (la o leafă de patru ori mai mare- cel puţin), ceea ce o face superioară oricărui alt potenţial ministru de finanţe cu mai multă experienţă ca ea, şi sigur cu mai puţine titluri academice, pentru că nu există un titlu academic superior ca rang şi adecvare unui doctorat în economie la Harvard cu specializarea taxe.
Cazul Ioana P. (pe care nu o cunosc) e exemplar prin faptul că a activat toate cele trei tipuri de mascul Alfa care dau vîrtos din codiţă prin viaţa publică românească : politicianul, liderul de opinie şi intelectualul. Aceste trei sub-genuri au multe în comun, dar şi nişte fine diferenţe. Pentru politician totul e simplu şi predestinat : birourile de director sau ministru la noi se fac cu o cameră dormitor cu baie ascunsă, secretara ştie că trebuie să presteze ore lungi iar soţul ei e antrenat să ducă şi gunoiul dacă sportul ajunge cumva pe terenul domestic. La un nivel de educaţie puţin peste e aspiranta, care dacă nu are soţ va fi eventual măritată de politicianul mascul alfa cu omul de încredere, ca să rămînă totul în stafful intim, şi care are o nişă în haită pe post de căţea oficială a masculului alfa (cu consortul în preţ). Dacă ai ghinionul să ai relaţii oficiale cu vreun mascul alfa din topul piramidei la noi te trezeşti invitat în weekenduri cu familia lărgită şi dacă te paşte o colaborare mai îndelungată trebuie să-ţi găseşti un locşor prin ferma animalelor, că nu poţi rămîne corp străin. Aspirantele vin într-o mare varietate de game, vîrste şi culori, dacă traversaţi clasa business a oricărui avion Tarom în drum spre Bruxelles în zilele cînd ai noştri europarlamentari se duc acolo veţi vedea vreo două mostre de clasa întîi, citind despre limbajul corpului şi cultura fizică. Să te ferească Dzeu să nu te porţi ca senatorul melcilor, deci ca masculul alfa în politică, să mulţumeşti nevestei în public sau alte drăgălăşenii că sar masculii alfa şi te elimină ca pe intrusul care eşti.
Liderul profesionist de opinie are o viaţă ceva mai grea, că el trăieşte din accesul indirect la putere şi intermedierile de cuviinţă, şi ca atare vine pe locul doi, dacă par egzamplu politicianul vine pe neaşteptate la aceeaşi femelă al doilea se poate trezi în situaţia de a se evacua pe fereastră. Au fost déjà cazuri soldate tragic, deşi păreau comice cînd relatate în tabloide. Liderul de opinie nu a început ca mascul alfa, dar a devenit deîndată ce a început să apară la televizor, şi apariţiile frecvente l-au impregnat de un asemenea sentiment al importanţei sale, mai ales prin raport cu femela, că e musai să îl transmită mai departe prin opiniile lui despre orice şi rearanjarea lumii după gustul lui, de la Spartacus la Napoleon şi de la Mozart la Beethoven. În plus, oricît de băiat cuminte ar fi fost într-o perioadă anterioară el începe să aibă o amantă oficială pe Facebook – e musai să fie publică, pentru că vrea să marcheze ascensiunea sa în categoria generică. Pe urmă îşi lasă, inevitabil, nevasta, nu atîta că altă femeie i se pare mai bună, da’ ea se încăpăţînează să nu îl trateze ca pe fiara superbă care a devenit, ci ca pe băiatul modest pe care l-a luat în tinereţe. Ştiu nu mai puţin de cinci cazuri de băieţi lansaţi de mine în televiziune care nu au rezistat impactului, şi numărătoarea e deschisă. Telectualul alfa, ultimul lăsat la enumerare, are cea mai grea viaţă, nu are nici putere, nici acces la ea, îi rămîne numai invidia. În plus e dur să fii provocat taman pe terenul inteligenţei, pe care nu o aşteptăm de la politician sau analistul TV- nu în aia stă sex appealul lor, ci în putere, tupeu şi sentimentul îndreptăţirii de sine. La telectual atracţia trebuie să vină din superioritatea intelectuală şi morală, iar dacă alea sînt cele depăşite s-a dus tot. Dacă primii doi sînt ofuscaţi că nu vor ajunge niciodată nici măcar pe balconul Ioanei P, al treilea e existenţial ameninţat de ea. Ioana P cu diploma ei la Harvard şi catedra ei la Maryland şi ministeriatul neintermediat de nimeni şi salariul mult mai mic acceptat pentru a veni aici cam reduce la zero eforturile telectualului român pe toate planurile, aspirant nobelist veşnic din vina discriminării Vestului de Est cum e el. Că dacă Vestul e aşa de al dracului, de ce nu a discriminat-o şi pe Ioana P? Că trebuie spus că lui nu-i merge prea bine şi o viaţă de coterie intelectuală şi discretă prostituţie cu cine i-a dat vreo subvenţie sau poziţie nu a produs în final decît nişte vînzări dependente de marketing ale unor cărţi făcătură, citate academice spre zero, nici un fel de discipoli de valoare sau măcar ideea că prin studenţi lasă un profesor în urmă ce a fost mai bun, şi un monopol al reprezentării externe care s-a erodat demult, că în nici un loc internaţional unde merită să fii invitat nu ajung decît pe sponci şi cînd le plăteşte statul nostru drumul. Dacă au ajuns vreodată, că avem şi genul left behind care din prima îşi construieşte viaţa pe ranchiuna contra cui are trecere mai mare pe piaţa internaţională şi spumegă la adresa tehnocraţilor, a talentaţilor, a harnicilor, celor care studiază, creează sau predau în străinătate cărora vor să le retragă dreptul de a menţiona unde trăiesc şi cu cine vorbesc- şi, în general a oricui a evadat din lumea lor ieşind pe lîngă porţile de acces altfel păzite cu grijă ca să nu ajungă nimeni nicăieri decît dacă e recomandat de ei. Noroc că are Antena 3, un fel de Prozac mai universal la care te poţi simţi superior moral dacă te uiţi chiar dacă eşti ultimul minim din serie. Cu femeile e la fel de ineficient ca şi primele două categorii, încă nu a apărut femeia care să se confeseze a se fi ales cu altceva decît cu versuri misogine din masculi alfa demult apuşi – iar un orgasm nu poate surveni decît poate citînd din Henry Miller.
Masculul alfa se bucură de mare admiraţie în societatea românească. În luna ianuarie, cînd Mihai Gâdea a mai reluat aceleaşi imagini cu o ziaristă din tabăra adversă mîncînd dizgraţios dar le-a ataşat nişte sunete porno, audienţa Antenei 3 a trecut prin tavan şi şi-au mărit de vreo două ori avantajul pe care îl aveau în decembrie. Oameni de mare sau mai puţină distincţie intelectuală, printre care fostul ministru al culturii Daniel Barbu au continuat în tot acest interval să apară în respectiva emisiune, poate în speranţa că propria lor cotă în piaţa alfa va creşte cu aceeaşi ocazie sau găsind oricum că nu e nimic în neregulă în acest comportament. Reprodus identic şi de tabăra adversă, unde invitat regulat este mepepistul Baconschi, care a scris cam tot pe atunci despre Sabina Fati şi subsemnata că sîntem ”imaculate anticoncepţional”, dar a continuat să fie frecventat de mulţi amici dilematici ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. De remarcat că ambii protagonişti sînt absolvenţi de teologie, facultate unde în mod evident comportamentul masculului alfa şi sentimentului său de îndreptăţire în jacuzzi sau în altar, două locuri unde autoritatea sa e necontestată nu sînt temperate prin nimic. Cam asta o aşteaptă pe Ioana P. în viaţa ei publică cu noi, dar mai des şi mai regulat, pînă cînd pricepe aluzia şi se cară de unde a venit, însoţită de ocări pentru dezertare şi invidia că ea are unde să plece.
Dacă am aflat de cazul Ioana P. deşi nu eram în ţară este pentru că atenţia mi-a fost atrasă de trei bărbaţi, Dan Popa, Dorin Tudoran şi Răzvan Orăşanu, care toţi şi-au exprimat dezgustul faţă de comportamentele evocate aici. Lor li se adaugă Dan C. Mihăilescu, autorul unei frumoase cărţi recente despre rezistenţa sub comunism a femeii, şi toţi ceilalţi bărbaţi care, discret şi eficient, îşi protejează partenerele şi copiii şi nu îşi petrec viaţa concurînd pentru putere în ferma animalelor. Cu riscul ca sub domnia masculului alfa să se creadă că ei sunt cei care au ceva în minus, nu ceilalţi şi că diferenţa dintre cele două regnuri lasă cumva loc la interpretare cine e mai sus pe scara civilizaţiei.
Un pic de atenţie, oameni buni. Nu numai candidatul la preşedinţie pe care îl căutaţi, dar şi obsesia cu alegerile prezidenţiale, cel mai puţin important lucru care se petrece în România anul ăsta arată că sînteţi încă în zodia masculului alfa.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu – Pippidi pe romaniacurata.ro.