La inceputul saptamanii, la Sibiu s-a desfasurat Conferinta Internationala "Populatia Romaniei – incotro?". Obiectul acesteia l-a constituit o tema pe care am mai discutat-o in aceasta pagina – implicatiile grave pe care prezentele tendinte demografice (mai ales scaderea fertilitatii si migratia externa) le au asupra viitorului societatii romanesti. Fara a reveni asupra detaliilor, amintesc ca principala sursa de ingrijorare nu o constituie atat scaderea numerica a populatiei, cat perspectiva unei iminente alterari a raportului dintre populatia activa si cea inactiva – cresterea ponderii populatiei inactive, cu consecinte nefaste mai ales asupra sustenabilitatii sistemului de pensii.
In precedentele interventii imi exprimam stupefactia fata de inexistenta unei strategii nationale de contracarare a acestor tendinte, punand lipsa de reactie a politicienilor pe seama faptului ca acutizarea fenomenului se va produce dupa incheierea mai multor cicluri electorale. Faptul ca aceasta conferinta are loc (tarziu, dar mai bine decat niciodata) nu poate fi decat imbucurator.
In deschiderea conferintei, presedintele Basescu a tinut un discurs in care a sintetizat corect principalele componente ale problemei si posibile solutii. Mass-media a relatat pe larg acest discurs, uitand cu totul sa se refere la contextul conferintei. Majoritatea referirilor au fost de genul "Presedintele Traian Basescu a declarat, marti, la Conferinta Internationala Populatia Romaniei – Incotro?, ca numarul locuitorilor tarii noastre este in scadere", "Presedintele sustine ca femeile ar trebui stimulate pentru a naste al doilea copil", "Potrivit seful statului, scaderea numarului populatiei in Romania este ingrijoratoare, iar tara noastra are nevoie…".
Fara indoiala, prezenta sefului statului la conferinta si sustinerea de catre acesta a importantei subiectului confera greutate evenimentului, marind astfel impactul dorit de organizatori asupra opiniei publice. Dar de aici pana la a reduce evenimentul la discursul presedintelui e cale lunga. Nu am citit nicaieri despre Cartea Verde a Populatiei, document elaborat de un grup de experti (din care, de altfel provin principalele idei ale discursului cu pricina). Despre interventiile substantiale ale celorlalti participanti, despre concluziile conferintei, despre faptul ca s-au enuntat directiile principale ale Strategiei de Populatie si Dezvoltare nu am reusit sa gasesc nici un cuvintel. Revista presei din zilele care au urmat nu lasa impresia ca cineva s-ar fi documentat si din alta sursa decat site-ul Administratiei Prezidentiale.
Intamplarea m-a ajutat sa rememorez alte evenimente la care am participat. Conferinte, simpozioane dedicate unor teme mai mult sau mai putin importante. Ziaristi, camere de filmat, cabluri de transmisie impanzesc sala. De obicei, un inalt demnitar rosteste un discurs mai mult sau mai putin la obiect, dupa care pleaca grabit. Camerele sunt demontate instantaneu, ziaristii se bulucesc spre iesire, in speranta ca inaltul personaj va face pe culoar un comentariu despre ultimul scandal politic, va rosti o vorba de duh, va transmite o sageata catre adversari. Alocutiunile urmatorilor vorbitori – cele care ar fi trebuit sa constituie substanta evenimentului – sunt acoperite de tropaituri si clinchetele demontarii aparatelor de filmat. Restul evenimentului se pierde in anonimat.
stiu, traim in epoca infoteinmentului – informatia e spectacol, tot ce nu starneste senzatie nu conteaza. Ne lamentam periodic ca avem o viata politica superficiala, ca traim un scandal perpetuu, ca lipsesc actiunile de perspectiva, ca nu exista viziune de ansamblu. Iata, a existat un bun prilej de dezbatere pe fond asupra unei teme fundamentale (dezbaterea a si existat, dar a ramas pe culoarele universitatii sibiene). Cartea Verde a Populatiei a fost destinata discutiei publice (nu de saptamana asta, ci de cateva luni). Nu a fost interesanta, pentru ca nu a dus la arestarea nici unui demnitar, la nici o demisie, nici macar la o motiune simpla.
Cata vreme publicului ii vor fi aduse la cunostinta doar evenimente de senzatie, acestuia ii va fi intarita credinta ca politica e doar scandal, ca viata publica inseamna doar discurs electoral, ca politicienii nu-s buni decat sa injure sau sa li se deschida dosar la Parchet. Calea e deschisa promovarii impostorilor care apostrofeaza strident intreaga clasa politica (exceptand propria persoana), care emit solutii mesianice, ale caror idei pot fi rezumate intr-o invectiva.
Mircea Kivu este sociolog
