In spiritul "democratiei minimaliste" pe care l-am descris in articolul de saptamana trecuta, Guvernul interimar intentioneaza sa promoveze, tot prin asumarea raspunderii, o lege cu imens impact social – pensiile –, fara a permite dezbaterea parlamentara. Continutul exact al proiectului de lege a fost (cel putin pana la ora la care scriu articolul) facut public. Pe pagina de web a Guvernului sunt enumerate principalele schimbari aduse, dar salasul de drept al diavolului este in detaliile pe care publicul nu merita sa le cunoasca.
De la anuntul intentiei de asumare a raspunderii, tabara guvernamentala a incercat sa acrediteze ideea ca principalul efect al legii este desfiintarea pensiilor speciale ale parlamentarilor, considerate (pe buna dreptate) privilegii. Guvernul PDL justifica necesitatea promovarii legii prin asumarea raspunderii, prin faptul ca votul asupra proiectului de lege initiat in februarie de PDL este amanat sine die in Parlament. Uita insa sa ne spuna ca insusi Guvernul, sub semnatura lui Emil Boc, a dat aviz negativ respectivului proiect, justificand ca "Guvernul va efectua o analiza atenta a problemei ce formeaza obiectul de reglementare a acestei initiative legislative si va elabora un proiect de act normativ care sa reglementeze in mod unitar acest domeniu".
Proiectul de lege care a incins spiritele zilele acestea este mult mai cuprinzator, nu se refera doar la pensiile "speciale". Acestea afecteaza doar cateva mii de persoane, in timp ce exista o serie de prevederi care ii privesc pe toti pensionarii. PSD si-a ales drept cal de bataie partea referitoare la egalizarea varstei de pensionare intre barbati si femei. Renuntarea la discriminarea genurilor prin adoptarea unor varste diferite pentru barbati si femei este un principiu adoptat de catre Consiliul Europei (Directiva 96/1997), iar domnul Geoana ar trebui sa stie ca promovarea acestuia s-a facut mai ales la presiunile grupului socialist.
In realitate, cea mai importanta modificare a Legii 19/2000 este sintetizata pe site-ul Guvernului astfel: "Cresterea valorii punctului de pensie cu nivelul inflatiei si cu 50% din cresterea reala a salariului mediu brut". Aparent, e de bine. Numai ca legea in vigoare prevedea ca punctul de pensie sa fie indexat cu salariul brut, nu cu 50% din acesta. Ce inseamna aceasta "mica" modificare?
Dupa cum se stie, salariul mediu din Romania este acum cam de opt ori mai mic decat media UE. Tendinta fireasca este de convergenta – nu neaparat pentru ca ne asteptam la performante exceptionale ale economiei romanesti, ci pur si simplu datorita liberei circulatii a fortei de munca. Cu alte cuvinte, este de asteptat ca in anii urmatori salariul mediu al romanilor sa creasca mult mai repede decat inflatia (din 2000 incoace, rata de crestere a salariului mediu a fost mai mare decat cea a inflatiei). Noul proiect de lege ne spune ca pensiile vor creste mai incet decat prevedea vechea lege. Prevederea legala ca punctul de pensie sa reprezinte 45% din salariul mediu, prezenta si in programul de guvernare al actualului partid de guvernamant, va deveni istorie.
Exista, desigur, constrangeri conjuncturale (acordul cu FMI) si de fond (deteriorarea inevitabila a proportiei dintre numarul contribuabililor si cel al beneficiarilor fondului de pensii) pentru aceasta decizie. Tocmai de aceea, ea trebuie explicata si dezbatuta, nu ascunsa sub pres si strecurata pe langa procedurile democratice, la pachet cu desfiintarea unor privilegii.
Guvernantii mizeaza pe faptul ca pensionarul obisnuit, care reprezinta una dintre cele mai defavorizate categorii ale societatii, va fi fericit sa afle ca "pensiile nerusinate" vor disparea. Vestea proasta, cea trecuta sub tacere, este ca el, pensionarul obisnuit, este condamnat sa ramana, indiferent de evolutiile economice viitoare, la fel de sarac ca acum.