Ca in bancurile cu prosti, in prima zi a campaniei electorale niste politisti au dus cu forta la sectie, in dubele din dotare si sub escorta, cateva echipe de lipitori acuzate de "afisaj ilegal". Oamenii legii nu aflasera ca incepuse oficial campania electorala. Sper sa le spuna cineva politistilor ca pe 30 noiembrie sunt alegeri (si eventual ce inseamna acest lucru), altfel ar putea aresta alegatorii direct la urne sub acuzatia ca vor sa voteze! De cati politisti comunitari este nevoie ca sa se schimbe un bec ars? Nu stiu, e greu sa ma avant in speculatii. Totusi, iata ce se poate observa in fascinanta noastra Romanie.
Sindicatele, bine penetrate politic, se implica grosolan in campania electorala. Presiunea exercitata asupra partidelor si electoratului este fantastica si ea se va reflecta in mod sigur asupra rezultatului exercitiului uninominal. Galagia cea mai mare este intretinuta de sindicate ai caror lideri sunt in majoritate membri sau apropiati ai PSD. Iar liderii social-democrati au mare experienta in manipularea maselor de angajati. Lucru dovedit de-a lungul vremii.
Dupa preferata tema a majorarilor salariale, un alt subiect electoral ales pentru dezbatere nationala este cel al desemnarii viitorului premier. Iar Traian Basescu a cazut in capcana, preferand si el sa dezvolte pe larg procedura desemnarii prim-ministrului. Riscul este acela – si el a fost repede sesizat – de a lasa impresia ca pentru presedinte rezultatul alegerilor nici n-ar conta din moment ce tot va pune premier pe cine vrea el.
Carcotasii observatori care stau pe margine mai remarca si cum, prinsi in jocul electoral, actorii politici ignora marea criza economica mondiala in care vom fi prinsi si noi cat de curand.
PD-L a ales sa-si faca reclama electorala in tabloide, ignorand presa serioasa si, implicit, alegatorii educati, cititori ai acesteia. Nu e de mirare. Populatia manelisto-telenovelista covarsitor majoritara a devenit tinta electorala preferata a tuturor politicienilor. Fara rusine, fara remuscari. Scopul scuza mijloacele. Cred ei…
Pe voturile categoriei enuntate mai sus se bat si Tariceanu sau Geoana. Cu prilejul lansarii candidaturilor in colegiile din Ilfov si Dolj, ambii au beneficiat de audienta femeilor simple de la tara, venite in strai de duminica, cu baticu’ al bun pus peste parul alb. "Tata Floareo, ia uite cine s-a coborat sa vina pana la noooi!"
Coplesite de importanta personajului pe care-l vazusera pana atunci doar la televizor, alegatoarele din Chiajna si Dabuleni s-au lasat cucerite pe loc. Au uitat pana si de telenovela preferata! Probabil pe principiul "nu vrem Kent, nu vrem valuta…" se vor mai castiga voturi multa vreme de acum incolo. Dar daca in acelasi colegiu ar fi candidat amandoi: si Geoana, si Tariceanu? Ce-ar fi votat tarancile? In mod sigur ar fi fost atat de buimacite incat n-ar fi stiut pe care dintre ei sa-l aleaga. Acum se vede clar de ce s-au facut blaturi prin colegii, domnii politicieni ferindu-se de concurenta reala. La tara foamea-i mare.
Din pacate, in momentul in care au inceput sa vorbeasca in termeni abstracti pentru oamenii needucati, precum "cota unica de impozitare" ori "impozitare progresiva", atat premierul de Dabuleni, cat si cel de Chiajna i-au cam pierdut pe taranii prezenti. Totusi, ei vor castiga acolo. Poate si cu ajutorul politistilor. Le-ar putea urca pe babe in dube si sa le spuna ca votul este obligatoriu. Daca nu voteaza, ca tot e criza, raman si fara baticu’ de pe cap. Sau si mai grav, fara telenovele…
