Presedintele ne propune, ca o solutie la criza actuala, votul uninominal. Astfel, ar diminua influenta conducerilor de partide, s-ar crea o relatie mai stransa intre alegatori si alesi. Nu exista un singur fel de vot uninominal. Referendumul va propune pe unul dintre ele sau, odata adoptat principiul votului uninominal, Parlamentul va decide? Din aceasta cauza, suntem departe de a sti care vor fi efectele noii legi electorale.
Oare schimband regulile de joc la urne oamenii politici actuali – sau ceilalti oameni politici, iesiti din noul sistem – vor deveni, dintr-o data, niste stalpi ai onorabilitatii, gardieni incoruptibili ai noii ordini morale? Exista, stim sigur, o categorie de cetateni care nu intra in politica decat pentru a-si aranja afacerile personale. Reprezinta ei zece la suta dintre cei ce reusesc? Cincizeci, optzeci la suta? Singurul lucru pe care-l stim e ca informatiile corecte, din presa si de aiurea, se impletesc intr-o proportie necunoscuta cu intoxicarile cele mai fanteziste. Ce-i de facut? Sa stam cu mainile-n san si sa ne lasam furati in continuare? – Nu ne da mana! Sa visam la o societate condusa de un Tatuc care sa-i bage la gherla pe hoti si, in acelasi timp, sa dea de lucru si de mancare la toti nevoiasii? – Am mai incercat si n-a mers! (Iar prin Africa, prin Asia, misuna dictaturi care sunt regimuri nu numai corupte, ci si, pe deasupra, ucigase si instabile.) E cea mai grava eroare sa ne inchipuim ca un regim autoritar va salva natia. Sau sa-l credem pe filosoful Cioran, care spune ca societatile corupte sunt si cele mai putin nenorocite? – Prea usor, prea comod in momentul de fata!
O sa avem acest referendum, eventual. O sa avem o clasa politica, nu chiar noua-nouta, dar oarecum innoita. E ceva, dar prea putin. Sa coboram la radacina lucrurilor: Romania de azi contine o societate nesimtitoare. Daca nu furi tu, o sa fure celalalt; trebuie profitat de ziua de azi; suferinta si moartea nu conteaza, decat daca ne ating direct; dupa noi poate sa vina si potopul. Iata "principii" care sunt raspandite pretutindeni, nu numai printre oamenii nostri politici. Din larga minoritate nesimtitoare se recruteaza multi politicieni – si se vor recruta, cu orice lege electorala ii vom alege. Nu clasa politica trebuie, in primul rand, reformata, ci societatea romaneasca din care rasar politicienii.
Marile institutii civile si ale statului care ar putea sa participe la aceasta reforma, prin educatie, nu-si prea fac datoria. Cuvantul dat, onoarea sunt notiuni desuete, pronuntarea lor provoaca surasuri. In familii creste numarul divorturilor. Bisericile sunt in primul rand preocupate de imagine. scoala nu e deosebit de interesata de chestiunile de morala. Justitia pare ca se misca, dar nu-si finalizeaza actiunile. Hotii si prevaricatorii vor intelege ca, daca omori gaina cu ouale de aur, risca si ei sa moara de foame intr-o zi? – Din pacate, coruptii sunt lipsiti de simtul prevederii. Singura, mare si prezenta speranta (care inca nu s-a epuizat) este ca Europa ne va obliga la o mai mare rigoare in domeniul elaborarii si aplicarii legilor. Dar, daca nu te ajuti singur, nici un ajutor din afara nu poate fi de folos.
Ion Vianu, scriitor
