Marile partide – PSD și PNL – au luat act de visul “străzii” de a avea o clasă politică dacă nu nouă, cel puțin curată. Manifestațiile de după tragedia de la clubul Colectiv au acutizat presiunea de pe umerii bine acoperiți cu stofa costumelor de firmă. Liderii partidelor, cu riscul de a-și șifona ținutele, și-au suflecat mânecile, și-au ascuțit creioanele și au atacat puternic tema integrității.
Ca să nu treacă neobservată, au tratat-o în cele mai înalte foruri de conducere și au mediatizat-o ca atare, în așa fel încât “strada” să vadă cât mai bine preocuparea pentru principiile campaniei de deratizare.
Nu poate nimeni nega faptul că era nevoie de o asemenea operațiune. Chiar și fără presiunea publică, incursiunile tot mai dese ale DNA în lumea politică ar fi dus, mai devreme sau mai târziu, spre o astfel de decizie.
Ca trase la indigo, programele de integritate ale celor două mari distribuții politice tratează cam aceleași boli: lustraţia, traseismul, nepotismul, contractele cu statul, problemele penale, falsul în declaraţii, incompatibilitatea sau conflictul de interese. Nevoie de tratament au și politicienii care au datorii la bugetul de stat sau care au plagiat.
Bolile sunt cronice, iar vindecarea presupune un proces amplu de management politic și un altul, la fel de amplu, de comunicare politică. Însă, așa cum ne-am obișnuit, comunicarea politică despre orice proiect… bate proiectul.
Forurile de conducere ale ambelor partide au stabilit principiile de integritate pentru viitor, nu pentru acum. Până când vor ajunge la “punctele zero” ale implementării regulilor noi, niciunui demnitar ales – local, județean sau național – nu i se va clinti niciun fir de păr din cap. Până la alegerile locale din iunie 2016, sau până la cele parlamentare prevăzute în noiembrie 2016 aceiași oameni vor sta la butoanele puterii (dacă nu îi mai răresc parchetele sau justiția). Vom trăi astfel vreme de multe luni un paradox: politicieni care nu vor mai avea girul partidelor lor să se producă pe scena politică vor juca în continuare roluri principale pe aceeași scenă. Iar liderii vor comunica emfatic – noi am aprobat planul de curățenie!
Până la “momentele zero”, toți cei suferind de traseism sau nepotism, toți plagiatorii sau incompatibilii se vor lupta pentru a-și curăța dosarele. Faptul că au timp suficient pentru a găsi soluții de infiltrare pe listele politice din viitor sau de a candida este un dezavantaj și pentru “stradă”, și pentru partide. Oamenii își vor pierde (puțina) încredere, iar partidele vor sta cu spatele la zid, încercând să explice găurile prea largi ale sitei integrității.
Chiar vă imaginați un PSD condus de un lider cu dosar (penal) curat? Sau un PNL ca scos din cutie? Ca să nu mai vorbim de eșaloanele doi, trei și patru – secretari de stat, șefi de instituții publice, directori.
Din acest joc de-a integritatea mai pierde cineva: Cabinetul Cioloș. Guvernul tehnocrat are de luptat oricum cu un Parlament supraponderal și parcă plictisit să se ocupe de bunul mers al treburilor țării. Guvernul trebuie să treacă fiecare proiect important prin filtrul unor aleși care, iată, au o nouă preocupare: să salveze ce e de salvat pentru propriul lor interes, pentru că de la viitoarele alegeri, dacă filtrele integrității vor funționa, nu vor mai avea acces la niciun fel de (re)surse de putere.
Sigur, cârcotașii ar putea întreba: ce ar fi putut, totuși, să facă partidele pentru a începe curățenia acum, în momentul în care au luat decizia să aplice schemele de integritate? Nu ar fi însemnat – mai ales în contextul în care statisticile arată că o mare parte a actualilor politicieni au probleme la acest capitol – blocarea sau disoluția structurilor politice? Răspunsul este extrem de simplu: la nivel local, partidele ar fi putut începe acest proces prin schimbarea actualilor consilieri locali și județeni. A fost vot pe liste, există procedură de retragere a sprijinului politic în situația în care aleșii nu acceptă să se retragă, iar locurile rămase libere pot fi ocupate de alți candidați.
La nivel parlamentar, procedura este mult mai greoaie, dar acțiunea la nivel local ar fi dat semnalul că a început, în sfârșit, ceva. Proiectul ar fi fost în curs de implementare, iar comunicarea ar fi avut obiect!
Ca de obicei, avem de așteptat!… Vom avea oameni politici integri cândva, în viitor… Este ca și cum am spune: de mâine ne lăsăm de fumat! Dar avem grijă să anunțăm pe toată lumea despre intenția noastră.
